Umanismul este crezul…
Umanismul este crezul celor care cred ca, in cercul misterului invaluitor, destinele oamenilor sunt in mainile lor.
Citate asemanatoare
-
Prima conditie a victoriei este sacrificiul.Imi place sa ajut oamenii care se ajuta singuri.Oare viaţa omenească - şi ea atât de fragilă - s-ar păstra în ciuda tuturor necazurilor şi greutăţilor noastre, dacă nu ar merita s-o trăim?Daca nu te gandesti la viitor, nu poti sa-l ai.Umanismul este crezul celor care cred ca, in cercul misterului invaluitor, destinele oamenilor sunt in mainile lor.Frumusetea unui sentiment se masoara prin sacrificiul pe care esti gata sa-l faci pentru el.Un pericol este cu atât mai mare cu cât este mai puţin probabil.Cat de profunda poate fi o iubire si cat de desavarsita poate fi uitarea.Umanismul este cauza si efectul pacii.Justiția este o mașină care, după ce a primit un impuls de la cineva, continuă să meargă de la sine. © CCCTimpul a fost asemuit cu un fluviu, dar deosebirile sunt mari - nu poti, de pilda, sa-l traversezi, e cenusiu si curge molcom, e imens cat insasi lumea, n-are poduri si nici trecere prin vad; si totusi, din cate spun filozofii, poate curge si inainte si indarat; calendarul il urmeaza insa intr-un singur sens.Psihologia este exprimarea în cuvinte a ceea ce nu se poate exprima cu ajutorul acestora.Trebuie să scrie numai acela căruia îi pasă de marile probleme ale umanității şi ale societății.Lumea e o scena nepasatoare si nesimtitoare pe care vietile pasesc tantos sau se furiseaza si se aduna prin ungherele-i intortocheate.Idealismul creşte direct proporţional cu distanţa până la problema în cauză.Prima conditie a victoriei este sacrificiul.In lumea asta nu exista nimic imuabil; totul este relativ.Arată-te mai mult uman decât critic și atunci Plăcerea ta va crește. © CCCDoamne, de ce ne-am nascut tineri? N-ar fi fost mai bine sa ne nastem batrani si sa intinerim an de an? Cat de bine am intelege intamplarile din viata si cat de ingaduitori am fi cand am judeca pe altii!Era o asemenea zi de primăvară ce insuflă unui bărbat un dor inefabil, o dulceață dureroasă, o nostalgie care îl face să stea nemișcat, să se uite la frunze sau la iarbă, și să întindă brațele pentru a îmbrățișa nici el nu știe ce. (Forsyte Saga) © CCCCopy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.