Citate de George Calinescu

Practic, arta pura, fara preocupari morale si probleme, e un nonsens critic.

Basmul este oglindirea vietii in moduri fabuloase.

Nimeni nu este exclus pe motive sociale de la loteria vietii, care primeste la joc pe mari si pe mici.

Tot ce facem contine un merit prin faptul ca reprezinta o miscare in vesnica sfortare a omului de a cunoaste si de a crea.

Nu-i cunoastem niciodata bine pe oameni; ei au incaperi inchise pentru ochiul superficial.

Nu trebuie sa-i lasi pe altii sa descopere ceea ce reprezinti. Defineste-te singur, daca ai aceasta veleitate si vei fi crezut.

Fiecare individ moare dupa imaginea pe care si-o face despre acest eveniment.

Numai omul care cunoaste pretul inalt al vietii se mai tine pe picioare in conditiile in care un animal sucomba.

Ceea ce pare dezordine in mine este zburdalnicie. Ceea ce pare scandal este avant, ceea ce pare agitatie, este de fapt viata.

Senectutea, sau mai bine zis sporul de ani, nu-i fara delicii, unii oameni bogati in ani capata o liniste leonina, teribila si dulce totodata, care face sa palpite inima tinerilor. Ca stejarul cel gros arzand, unii varstnici raspandesc dogoare, incalzesc fruntile juvenile si le exalta spre ideile si faptele generoase. Iar flacara le da lor insile un joc de umbre rembrandtiene, care ii fac expresivi si plini de sensuri.

Varsta noastra se masoara dupa intensitatea vietii.

Viata e mereu lupta intre contrarii si nimeni nu este desavarsit, fiind insa pasibil de progres.

Viaţa clasicului e inteligibilă, geometrică; a romanticului e cu sens ascuns. În termeni astronomici am zice: clasicul e un solar, romanticul e un selenar.

Arta are o functie sociala bine definita, ea este o scoala a moralei pentru cetateni.

Cine plange in fata presupusului neant, care e o abstractie, e tot atat de absurd ca cel care se caina ca s-a nascut.

A gandi inseamna a suplini experienta cu idei.

Nimic nu intareste o virtute mai mult ca increderea.

Stralucita e acea tinerete la care ai ajuns prin maturitate.

Omul intreg isi calauzeste viata prin reprezentari anticipate, prin ceea ce numim “cauze finale” sau, mai comun, idealuri.

Un om are o conceptie despre viata capatata prin expe­rienta proprie si prin experienta acumulata din stiinta.