Oracolul chemat, pe veci porni să tacă;
Doar unul poate-n lume misterul să-l desfacă:
– E cel ce duh suflat-a copiilor de lut.
(Hristos pe Muntele Măslinilor)
(Traducere de Leonid Dimov)
Poetul este, în esenţă, un om care a păstrat adânc în sine simțul misterului şi capacitatea de a se mira.
(Prima mea carte în engleză)
© CCC
Mai mult decât un secret sau o enigmă, universul este un mister, iar viața noastră este un mister. Și ne este interzis să pătrundem acest mister.
Ce să facem? Poate ar fi mai bine să ne luăm partea? Ce folos să dezbatem? Să renunțăm să cunoaștem ceea ce ne este imposibil să cunoaștem. Să închidem ochii. Să ne bucurăm de o existență care este un fel de minune. Să fim fericiți.
O voce venită de nu se știe unde și care nu ar obosi niciodată ne șoptește în tăcere că nu este suficient să fim fericiți. Nu suntem aici pentru a ne amuza. Sau nu doar pentru a ne amuza.
Dar atunci pentru ce? Doar pentru a ne petrece timpul? Doar pentru a ne repezi, legați de mâini și de picioare, în farmecele puternice și amare ale acestui „divertisment” denunțat de Pascal? Poate doar, în cel mai bun caz, pentru a încerca să strângem firimituri din puținul, în continuă schimbare și deja depășit, care ni se permite să-l cunoaștem?
(Călăuza rătăciților, Misterul)
© CCC
A romantiza lumea înseamnă a ne face conștienți de magia, misterul și minunea lumii; înseamnă a educa simțurile să vadă obișnuitul ca extraordinar, familiarul ca ciudat, banalul ca sacru, finitul ca infinit.
© CCC
Viața… mai plină de mister – din acea zi în care a venit peste mine, ca un mare eliberator, gândul că viața poate fi un experiment al celui ce cunoaște.
(Știința voioasă, Cartea a patra, fragmentul 324, 1882)
Astfel descrie Nietzsche acea experiență definitorie pentru gândirea sa.
Să ai capacitatea de a te retrage în tine însuți și de a uita totul în jurul tău atunci când creezi. Ceea ce cred că este singura cerință pentru a putea scoate la iveală ceva frumos. Totul este – un mister.
© CCC
Omul este gata să creadă orice, atâta timp cât i se spune cu un aer misterios. Cine vrea să fie crezut, trebuie să vorbească încet.
(Simț-plastic)
© CCC
Bucură-te!
Studiul bucuriei – analiza ei în opoziţie cu durerea. Durerea e palpabilă, accesibilă, fizică, o localizezi în mână, în picior. Bucuria e cel mai mare mister sufletesc… Nu o simţi nicăieri şi e în tine. Durerea vine din afară, pe calea văzduhului şi a intemperiilor, se hrăneşte cu spaţii, se adapă cu timp. Bucuria vine dinăuntru şi-ţi umple fiecare celulă cu osanale. Bucuria e fără motiv lumesc şi e cel mai înalt extaz al omului.
(Gânduri albe)
Multe din lucrurile pe care îmi cereţi să vi le destăinuiesc sunt nu numai fără putinţă de împărtăşire, dar îmi sunt chiar mie misterioase. Deşi ale mele, le simt inaccesibile.
(Confesiunea unui scriitor şi medic)