Din ziua când, la nouăsprezece ani, se măritase şi se mutase în această vilă, ea nu cunoscuse fericirea. O, zei! Ce-i lipsea acestei fiinţe? Ce-i trebuia acestei femei, în ai cărei ochi ardea totdeauna o mică flacără de neînţeles? Ce-i trebuia acestei vrăjitoare, cu uitătura puţin crucişă, care în acea zi de primăvară ieşise ţinând în mână un buchet de mimoze? Nu ştiu, nu am aflat. Desigur, spunea adevărul, avea nevoie de el, de maestru, nu de vila aceea în stil gotic, nici de grădina ei, şi nici de bani. Spunea adevărul, pe el îl iubea.
(Maestrul și Margareta)
Actorii ar trebui trataţi ca nişte vaci proaste.
© CCC
Mișelule, să ne deslușim, ai? După ce mă ataci la sacrul meu amor, amăgești o ființă nevinovată... o femeie... o femeie! Ochi alunecoși, inimă zburdalnică!...
(Replica lui Pampon în "D-ale carnavalului")
Forma ideală cea mai pură
A frumuseții eterne.
(Mefistofel, actul IV - Despre femeie, replica lui Faust către Elena)
© CCC
Forma ideal purissima
Della bellezza eterna.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.