Citate de Gérard de Nerval

Primul bărbat care a comparat femeia cu un trandafir a fost un poet, al doilea, un imbecil.

Frumoase zile, praf şi, plină De-azur, o boltă de lumină, Pereţi aprinşi, lungi seri; nimic Din verde: doar o purpurie Răsfrângere mai vrea să fie Prin pomi cu negre crengi, un pic!   Frumoasa vreme mă apasă, Dar numai după-o zi ploioasă, În roz şi verde, ca-n tablou, Suava primavară-apare, Ca nimfa care, zâmbitoare, Din apă iese, ca din ou. (Aprilie)

Mireasă dulce, Te-ador când plângi, Cum roua curge Pe flori adânci!   Cu-o primavară Ce-i bun s-a scurs, Dar roze-apară Pe-al Vremii curs!   Bălaia, bruna De-ales e greu? Plăcerea-ntruna E-al lumii Zeu.

Aveţi ochi negri, sunteţi frumoasă ca femeie, Încât poetul vede sclipind acea scânteie Ce vă însufleţeşte, fiindu-ne prinos: La rându-i geniul totu-n lumina lui cuprinde Şi sunteţi trandafirul ce-n razele-i se-aprinde, Făcându-se tot mai frumos. (Doamnei Heinrich Heine)

Fiecare floare este un suflet care înflorește în natură.

Oracolul chemat, pe veci porni să tacă; Doar unul poate-n lume misterul să-l desfacă: - E cel ce duh suflat-a copiilor de lut. (Hristos pe Muntele Măslinilor) (Traducere de Leonid Dimov)