Citate despre Flori

Aveţi ochi negri, sunteţi frumoasă ca femeie, Încât poetul vede sclipind acea scânteie Ce vă însufleţeşte, fiindu-ne prinos: La rându-i geniul totu-n lumina lui cuprinde Şi sunteţi trandafirul ce-n razele-i se-aprinde, Făcându-se tot mai frumos. (Doamnei Heinrich Heine)

Toate florile de mâine sunt în semințele de azi. Proverb indian

Prima floare inflorita pe Terra a fost o invitatie la un cantec inca nenascut.

Am aflat destul de repede o seamă de lucruri despre această floare. Pe planeta micului prinţ fuseseră întotdeauna flori foarte simple, împodobite cu un singur rînd de petale, aflate pretutindeni şi care nu deranjau pe nimeni. Ele apăreau într-o dimineaţă în iarbă şi seara dispăreau. Dar aceea germinase într-o bună zi dintr-un grăunte adus nu se ştie de unde, iar micul prinţ supraveghease cu foarte mare atenţie acea tulpiniţă care nu semăna cu celelalte. Putea să fie o nouă specie de baobab. Dar arbustul încetă curînd să crească şi începu să pregătească o floare. Micul prinţ văzu ceva ca un bumb mare şi simţi că ceva miraculos avea să îşi facă apariţia; floarea însă, la adăpostul bumbului verde, nu îşi mai termina pregătirile pentru a-şi etala frumuseţea. Ea îşi alegea cu grijă culorile. Se îmbrăca încet, îşi potrivea una cîte una petalele. Nu vroia să apară şifonată ca macul. Ea nu vroia să apară decît în deplinătatea şi sclipirea frumuseţii sale. Da! Era cochetă! Toaleta sa misterioasă dură multe zile. Dar într-o bună dimineaţă, exact odată cu răsăritul soarelui, se arătă. (Micul Prinț)

Mireasă dulce, Te-ador când plângi, Cum roua curge Pe flori adânci!   Cu-o primavară Ce-i bun s-a scurs, Dar roze-apară Pe-al Vremii curs!   Bălaia, bruna De-ales e greu? Plăcerea-ntruna E-al lumii Zeu.

Un fir de praf nu murdareste o floare. (Pe patru voci) © CCC

Există flori peste tot pentru cine vrea să le vadă. © CCC

Frumoase zile, praf şi, plină De-azur, o boltă de lumină, Pereţi aprinşi, lungi seri; nimic Din verde: doar o purpurie Răsfrângere mai vrea să fie Prin pomi cu negre crengi, un pic!   Frumoasa vreme mă apasă, Dar numai după-o zi ploioasă, În roz şi verde, ca-n tablou, Suava primavară-apare, Ca nimfa care, zâmbitoare, Din apă iese, ca din ou. (Aprilie)

Florile sunt pentru mine ca ochii prietenilor mei. Mă spionează, îmi trimit semne și schimb cu ei lungi priviri complice. © CCC

Veneam cântând spre ochii-ți visători, cu mari buchete-n braț. Aveai pe masă grădini și-alei de felurite flori, ca în Liban, pontifica mireasă.   Flori ce plutesc pe apă, flori de fulgi, sau flori în munți, pe niște stânci severe, flori grase tolănite-n clime dulci și flori ce cresc sub cer de sticlă-n sere.   Dar tu ai râs de gestu-mi desuet și de neprihănita-i vâlvătaie, ai pus sub îndoială un poet buchetul risipindu-l prin odaie.   M-am răzbunat atunci pe flori. Și sunt dușmanul lor de temut. Dau foc prin Rome de trandafiri, cutreier devastând hectare mari de flăcări și arome.   Fără grădini prin anii mei te plimbi, prădând frumos dactilii amintirii. Am palme însângerate și cu ghimpi, că-n drum am pălmuit toți trandafirii. (Prinos de flori)

Vântul trece lin, uşor Printre arbori şi deodată C-un parfum îmbătător S-a umplut pădurea toată.   Florile din jur se-ntreabă: – Poate vine-n ospeţie Vreo zeiţă de la îngeri? Să ne-mbete, cine ştie?   – Nu, răspunde-nfumurată, Îndreptând capul spre soare Floarea care printre flori, Este-n codru cea mai mare.   Nu e alta-aici ca mine O zeiţă sunt doar eu! – Ah, îi zice atunci pădurea, Ai miros urât şi greu.   Eşti tu mare, eşti ghimpoasă, Dar zeiţă-i altă floare Uite-o colo subţirică, Gingaşă, fermecătoare.   Stă cuminte, stă în umbră, Aplecată spre pământ, Lacrimi albe, mici, rotunde, Clopoţei de-argint în vânt…   Ea e floarea, ea-i zeiţa, A-nflorit întâia oară. Ne-a adus parfum ceresc Şi-i vom zice… Lăcrămioară. (Lăcrămioara)

Oracolul chemat, pe veci porni să tacă; Doar unul poate-n lume misterul să-l desfacă: - E cel ce duh suflat-a copiilor de lut. (Hristos pe Muntele Măslinilor) (Traducere de Leonid Dimov)

Dacă vrei fructe, nu rupe florile… Proverb indian

Florile primăverii sunt visele iernii povestite, dimineața, la micul dejun al îngerilor. Les fleurs de printemps sont les rêves de l’hiver racontés, le matin, à la table des anges. © CCC

Rătăceam precum un nor singuratic Ce plutește în înălțimi peste dealuri și văi, Când, deodată, am văzut o mulțime, O puzderie de narcise aurii; Pe lângă lac, pe sub copaci, Unduindu-se și dansând în adierea vântului.   O mare de flori ca stelele ce strălucesc Și sclipesc de-a lungul Căii Lactee, Se întindeau în rânduri nesfârșite De-a lungul marginii unui golf: Zece mii am văzut dintr-o privire, Unduindu-și corolele în dans sprințar.   Valurile din jurul lor dansau; dar ele Întreceau în frumusețe strălucirea valurilor: Un poet n-ar putea fi mai încântat, Decât într-o astfel de însoțire însuflețită: Le-am privit - le-am privit îndelung - și m-am gândit Ce comoară de frumusețe mi-a oferit acest spectacol:   Adesea, când mă-ntind pe pat, Fără să mă gândesc la nimic sau meditând, Ele strălucesc în acel ochi interior Care este fericirea singurătății; Și apoi, inima mea e copleșită de plăcere Și dansează cu narcisele aurii.   (Rătăceam precum un nor singuratic / I Wandered Lonely as a Cloud) Copyright © CCC  Published on: Apr 8, 2019

Şi floarea cea mai albă își are umbra sa. Proverb maghiar

În bucurie sau tristețe, florile sunt prietenii noștri constanți. © CCC

Căci, floare de n-ar trece, n-ar fi rod Şi rodul de n-ar trece, n-ar fi floare... (Într-un miez de noapte)

Fiecare floare este un suflet care înflorește în natură.

Nici o poetica din lume nu atinge perfectiunea si semnificatia celei mai timide flori.