Citate de Alexandr S. Puskin

Florile adunaseră în ele toată vara, cu umbrele şi luminile încrustate în frunze, şi ea le apăsa toată prospeţimea pe obrazul său. © CCC

O floare este o ființă în întregime poetică. (Opere) © CCC

Macii îşi înalţă pe câmpuri florile sălbatice şi fragile, rezistente şi unice, pe care nimeni nu le-a plantat, a căror flacără străbate câmpurile ca un mesaj. © CCC

Ardeau ca nişte facle vii, În vârf de firave tulpini. Îşi înălţau râzând zglobii Obrazul roşu dintre spini.   I-am adunat cu mâini avare, Am rătăcit în seara blândă, Umplându-mi braţele de floare Învăpăiată şi plăpândă.   Şi m-am întors într-un târziu, Departe câmpul rămânea, Atât de singur şi pustiu În urma mea.   Dar când acasă-am încercat Să-i strâng într-un aprins buchet, Toţi macii mei s-au scuturat Ca nişte lacrimi pe parchet. (Macii)

În liniștea grădinii, în mai, în noaptea grea, Privighetoarea peste un trandafir cânta. Nu simte, nu ascultă frumosul trandafir Când imnul de iubire îl leagănă pe-un fir. Nu-i cânți și tu asemenea recei frumuseți? Poete,-n van te strădui făptura să-i dezgheți! Poete, glasul lirei la ea nu a pătruns – De-o chemi când înflorește, n-ai să primești răspuns. (Privighetoarea și trandafirul) Traducere Radu Boureanu

Imi e destul sa stiu ca pot.

Toate florile de mâine sunt în semințele de azi. Proverb indian

Cea mai frumoasă floare e floarea de cireş, cel mai bun om e samuraiul. Proverb japonez © CCC  Published on: Dec 27, 2017

Eu te-am iubit şi poate că iubirea În suflet, nu s-a stins încă de tot; Dar nici nelinişte şi nici tristeţe Ea nu îţi va mai da, aşa socot. Fără cuvinte te-am iubit, fără nădejde, De gelozie, de sfială chinuit. Dea Domnul să mai fii cândva iubită Aşa adânc, aşa gingaş cum te-am iubit. (Eu te-am iubit) Traducere de Maria Banuş

Şi floarea cea mai albă își are umbra sa. Proverb maghiar

Luna se strecoară-alene Printre ceţi, cernînd scântei, Şi pe Tristele poeme, Varsă trist lumina ei. Pe întinsul drum iernatic, Troica lunecă în zbor, Clopoţelul singuratic Clinchetă chinuitor. Surugiul pune-n cîntec Ceva scump, natal şi sfânt: Cînd al doilea descîntec, Cînd al inimii avînt... Nici lumini nu sînt, nici sate, Frig, pustiu, zăpezi... Şi doar Stîlpii verstelor vîrstate, Dinaintea mea răsar... Mi-i urît... Dar mîine, Nina Va zîmbi în faţa mea, Focu-şi va juca lumina, Ochi în ochi voi sta cu ea. Minutarul, făr-odihnă, Drumul său şi-l va urma, Pe noi singuri stînd în tihnă Miezul nopţii ne-o lăsa. Surugiul, cum i-e felul, Moţăie. Sînt trist, mi-e dor... Luna-n ceaţă; clopoţelul Clinchetă chinuitor... (Drum de iarnă) (traducere de George Lesnea)

Cele mai frumoase flori cresc discret în umbră… „Sub Umbra Floreo” sau „Înfloresc în umbră” este deviza națională a unui stat mic al Americii Centrale, Belize. © CCC

Ar fi trebuit să nu o ascult, îmi mărturisi el într-o zi, nu trebuie niciodată să asculţi florile. Trebuie să le priveşti şi să le miroşi. A mea parfuma planeta, dar eu nu ştiam să mă bucur de asta. Nu am ştiut să înţeleg nimic atunci! Ar fi trebuit să o judec după fapte şi nu după cuvinte. Ea mă parfuma şi mă bucura. Nu ar fi trebuit deloc să plec! Ar fi trebuit să ghicesc afecţiunea ei de dincolo de vorbele ei mari, orgolioase. Florile sunt atît de contradictorii! Dar eram prea tînăr ca să ştiu să iubesc. (Micul Prinț)

O albăstriță-n lan crescu de zor În primăvară. Vara a-nflorit. Sub ploaia toamnei floarea i-a pălit. Aceasta-i soarta celui muritor. (Aceeași soartă) Traducere de Virgil Teodorescu

Exista seri ciudate in care florile au un suflet. (Exista seri ciudate, In gradina infantei) © CCC

Rătăceam precum un nor singuratic Ce plutește în înălțimi peste dealuri și văi, Când, deodată, am văzut o mulțime, O puzderie de narcise aurii; Pe lângă lac, pe sub copaci, Unduindu-se și dansând în adierea vântului.   O mare de flori ca stelele ce strălucesc Și sclipesc de-a lungul Căii Lactee, Se întindeau în rânduri nesfârșite De-a lungul marginii unui golf: Zece mii am văzut dintr-o privire, Unduindu-și corolele în dans sprințar.   Valurile din jurul lor dansau; dar ele Întreceau în frumusețe strălucirea valurilor: Un poet n-ar putea fi mai încântat, Decât într-o astfel de însoțire însuflețită: Le-am privit - le-am privit îndelung - și m-am gândit Ce comoară de frumusețe mi-a oferit acest spectacol:   Adesea, când mă-ntind pe pat, Fără să mă gândesc la nimic sau meditând, Ele strălucesc în acel ochi interior Care este fericirea singurătății; Și apoi, inima mea e copleșită de plăcere Și dansează cu narcisele aurii.   (Rătăceam precum un nor singuratic / I Wandered Lonely as a Cloud) Copyright © CCC  Published on: Apr 8, 2019

Florile sunt pentru mine ca ochii prietenilor mei. Mă spionează, îmi trimit semne și schimb cu ei lungi priviri complice. © CCC

Un fir de praf nu murdareste o floare. (Pe patru voci) © CCC

Lectura, iată învăţătura cea mai bună.

În tăcere se-adunară Norii deşi pe chipul meu; Soarta înciudată, iară Mă ameninţă din greu… Am s-o-ntîmpin cu răbdare? Îi voi mai păstra dispreţ? Voi avea ne-nduplecarea Mîndrei mele tinereţi? După-o viaţă zbuciumată, La furtuni nepăsător, Poate şi de astă dată Aflu ţărmul salvator… Dar presimt de azi, şi sînger, Ceasul neînduplecat, Şi-ţi strîng mîna ta de înger, Cît e vreme, înc-o dat’. Blînd, cu-a vocii tale vrajă Bun rămas, şopteşte-mi dar, Şi privirea ta gingaşă Pleac-o trist, ridic-o iar; Amintirea veşnic vie Inimii ce-i ţine loc De speranţă, de mîndrie Şi de-al tinereţii foc. (Presimţire, 1828) (traducere de Veronica Porumbacu)