Citate Celebre Cogito
Citate Celebre & Enciclopedie

Citate cu tagul "bun-ramas"

În tăcere se-adunară
Norii deşi pe chipul meu;
Soarta înciudată, iară
Mă ameninţă din greu…
Am s-o-ntîmpin cu răbdare?
Îi voi mai păstra dispreţ?
Voi avea ne-nduplecarea
Mîndrei mele tinereţi?

După-o viaţă zbuciumată,
La furtuni nepăsător,
Poate şi de astă dată
Aflu ţărmul salvator…
Dar presimt de azi, şi sînger,
Ceasul neînduplecat,
Şi-ţi strîng mîna ta de înger,
Cît e vreme, înc-o dat’.

Blînd, cu-a vocii tale vrajă
Bun rămas, şopteşte-mi dar,
Şi privirea ta gingaşă
Pleac-o trist, ridic-o iar;
Amintirea veşnic vie
Inimii ce-i ţine loc
De speranţă, de mîndrie
Şi de-al tinereţii foc.

(Presimţire, 1828)

(traducere de Veronica Porumbacu)

O floare veştedă zăresc
Ce-a fost uitată între pagini,
Şi-un vis ciudat, nepământesc
Trezeşte-n pieptul meu imagini.

Pe unde a-nflorit, şi când?
De care Mai avut-a parte?
Şi cine-a rupt-o, cu ce gând?
Şi pentru ce a pus-o-n carte?

Să amintească un bun-rămas?
Vreo întâlnire sub murmure?
Sau vreo plimbare-n molcom ceas
Pe câmp ori poate prin pădure?

Mai sunt pe lume el şi ea?
În ce ungher se află oare?
Sau poate-s veştejiţi aşa,
Precum aici această floare?

(Floarea)

Mâhnită-i toată carnea, iar cărţile, citite.

Să fug! să fug aiurea! Sunt păsări fericite

Să zboare între ceruri şi spume neperechi!

Nimic, nici oglindite-n priviri grădini prea-vechi

în calea unei inimi care închină mării

O, nopţi! nici ocrotite, de răul călimării,

Foi, goale,-n clar de lampă, de către propriul alb

Nici tânăra femeie, la sân cu prunc rozalb.

Tot am să plec! Fregată,-n tresalt de mari pavoaze,

Sus ancora spre darnici atoli şi blânde oaze!

 

Un greu Plictis, în care speranţe crude gem,

Mai crede-n bun-rămasul batistelor, suprem!

Şi, ispitind furtuna, înaltele catarge

Sunt, poate, dintre-acelea ce vântul le va sparge

Fără catarge, fără, pierduţi la antipozi…

Dar, inimă, ascultă-i cum cântă, pe matrozi!

(Briză marină)

Traducere: Şerban Foarţă

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.