Luna se strecoară-alene
Printre ceţi, cernînd scântei,
Şi pe Tristele poeme,
Varsă trist lumina ei.
Pe întinsul drum iernatic,
Troica lunecă în zbor,
Clopoţelul singuratic
Clinchetă chinuitor.
Surugiul pune-n cîntec
Ceva scump, natal şi sfânt:
Cînd al doilea descîntec,
Cînd al inimii avînt...
Nici lumini nu sînt, nici sate,
Frig, pustiu, zăpezi... Şi doar
Stîlpii verstelor vîrstate,
Dinaintea mea răsar...
Mi-i urît... Dar mîine, Nina
Va zîmbi în faţa mea,
Focu-şi va juca lumina,
Ochi în ochi voi sta cu ea.
Minutarul, făr-odihnă,
Drumul său şi-l va urma,
Pe noi singuri stînd în tihnă
Miezul nopţii ne-o lăsa.
Surugiul, cum i-e felul,
Moţăie. Sînt trist, mi-e dor...
Luna-n ceaţă; clopoţelul
Clinchetă chinuitor...
(Drum de iarnă)
(traducere de George Lesnea)
Schimbarea sortii s-o primesti senin...
De treci acum prin ceasuri de furtuna,
nu-nseamna ca asa va fi si maine…
Fii inimos in fata sortii rele,
arata o tarie de granit.
Cand vant prea bun se-abate spre vintrele,
sa ti le strangi la fel de cumpanit.
Nimeni nu provoacă ireparabilul: se întâmplă pur și simplu.
© CCC
Inimile de piatra se incalzesc, daca le loveste des, foarte des, ciocanul sortii.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.