Citate de Alexandr S. Puskin

Adesea cei buni sunt nefericiti si cei rai, fericiti; in virtutea acestei argumentari, deducem ca nu exista providenta.

Sunt unii oameni carora in viata li se intampla intotdeauna ceea ce merita.

Daca se socoteste ca destinul misca si conduce totul, ca nimic nu poate nici sa se abata din calea lui, nici sa-i schimbe cursul, atunci si greselile si delictele oamenilor nu trebuie condamnate si atribuite vointei lor, ci necesitatii si ordinii implacabile a destinului…totusi, oamenii sunt raspunzatori de nenorocirile lor. Caci fiecare este el insusi autorul raului pe care il sufera, si prin propriul sau imbold cade in greseala si ratacire, prin propria sa gandire si atitudine.

Virtutea nu consta in a avea frica in fata vietii, ci in vointa de a te impotrivi loviturilor sortii, in putinta de a nu da inapoi.

Ce-i oare întâmplarea decât piatra ce prinde viaţă-n mâna unui sculptor? De providenţă-i dată întâmplarea, dar omul trebuie sa o mânuiască…

Soarta e o prapastie in care cadem numai daca privim prea mult in ea.

Intelepciunea destinului este de fapt propria noastra intelepciune. Pentru ca noi o intovarasim cu o neincetata constiinta de ceea ce in adancul sufletului nostru am consimtit sa facem. Orice tentatii ne-ar incerca, nu ne inselam niciodata. Actionam intotdeauna in sensul desti­nului. Cele doua lucruri sunt unul singur.

Aspirat primo Fortuna labori. Norocul încurajează prima încercare. (Soarta zâmbește la primul efort.) (Vergilius)

O floare veştedă zăresc Ce-a fost uitată între pagini, Şi-un vis ciudat, nepământesc Trezeşte-n pieptul meu imagini. Pe unde a-nflorit, şi când? De care Mai avut-a parte? Şi cine-a rupt-o, cu ce gând? Şi pentru ce a pus-o-n carte? Să amintească un bun-rămas? Vreo întâlnire sub murmure? Sau vreo plimbare-n molcom ceas Pe câmp ori poate prin pădure? Mai sunt pe lume el şi ea? În ce ungher se află oare? Sau poate-s veştejiţi aşa, Precum aici această floare? (Floarea)

Poete, să nu cauţi la dragostea mulţimii, Căci zgomotul de slavă va trece-ntr-un minut, Vei auzi judeţul și râsetul prostimii, Dar să ramâi ca stânca posomorât, tăcut. Ești crai: trăiește singur. Pe slobodul tău drum Te du, unde te cheamă al minţii tale zbor, Desăvârseste-ţi roada gândurilor de dor Și n-aștepta răsplata a trudei nicidecum. Ea este-n tine. Tu-ţi esti înaltul tău judeţ Ce aspru-ţi hotărăște al muncii tale preţ. Esti mulţumit, artiste, ne-ndoios?... Atunci Copilăroasa gloată hulească-te-n zadar Și clatine-ţi temeiul sfințitului altar Și pângărească-ţi vatra înaltei tale munci. (Poetului)

Ce este soarta omeneasca daca nu o viata de efort pentru a uni pe Om cu Universul?

Rareori soarta se opune celui îndrăzneț. © CCC

Inimile de piatra se incalzesc, daca le loveste des, foarte des, ciocanul sortii.

Imi e destul sa stiu ca pot.

Nimeni nu provoacă ireparabilul: se întâmplă pur și simplu. © CCC

O albăstriță-n lan crescu de zor În primăvară. Vara a-nflorit. Sub ploaia toamnei floarea i-a pălit. Aceasta-i soarta celui muritor. (Aceeași soartă) Traducere de Virgil Teodorescu

Fiecare este făuritorul propriului destin. (Satire) © CCC

Soarta omeneasca: cel mai fericit este cel ce se teme cel mai putin de ea.

Cu cat ne dam seama mai repede ca destinul e in mainile noastre si nu in stele, cu atat mai bine.