Citate despre Personalitate

Oamenii vad doar ceea ce sunt pregatiti sa vada.

Ceea ce facem, depinde de ceea ce suntem; dar trebuie adaugat ca suntem intr-o oarecare masura, ceea ce facem.

Timpul, singurul care creeaza renumele oamenilor, face in cele din urma ca defectele lor sa fie demne de respect.

Limba este arhiva istoriei... Limba este poezia-fosila.

Trateaza-i pe oameni ca si cum ar fi ceea ce ar trebui sa fie si ajuta-i sa devina ceea ce sunt capabili sa fie. © CCC

Rugaciunea este contemplarea faptelor vietii din cel mai inalt punct de vedere.

Ideile mari pornesc intotdeauna din sufletele mari. Cei mici se multumesc sa stea inchisi in egoismul lor, ca intr-o cetate, unde nu poate patrunde lumina stralucitoare a altruismului. Neavand nici un ideal, traiesc fara a cunoaste suprema fericire a vietii: puterea si dorinta de a lupta pentru triumful adevarului.

Credinta consta in acceptarea afirmatiilor sufletului.

Un imperiu este o vanitate imensa.

Personalitatea, realizare totala a deplinatatii fiintei noastre, e un ideal de neatins. Dar faptul ca e de neatins nu impieteaza asupra unui ideal, caci idealurile sunt doar calauze si niciodata teluri.

Nimeni n-are dreptul sa impuna altuia placerea si caracterul lui, nimeni n-are datoria sa-si imprumute de la altul caracterul si placerea.

Cand cade un vultur, cine poate sti in ce fund de prapastie se va opri? Prabusirile unui om se masoara intotdeauna dupa inaltimea la care se ridicase.

Un om este o metoda, un aranjament progresiv, un principiu selectiv, care isi culege preferintele pe oriunde merge.

As trai mai degraba intr-o lume unde viata mea sa fie inconjurata de mister, decat intr-o lume atat de mica incat mintea mea sa o poata intelege.

Personalitatea e cea mai mare fericire harazita oamenilor.

Suntem făcuţi şi din ceea ce nu vrem să dezvăluim. (Acrobații) © CCC

Cei carora li se da locul al doilea in mod unanim si nu cedeaza locul intai nimanui il merita incontestabil.

De fapt, judecând retrospectiv, îmi descopăr un talent pedagogic, nu în sensul rece şi uscat al termenului, ci ca o dorinţă caldă de comunicare, izvorâtă din dragostea de oameni şi, deopotrivă, din cea de cultură. N-am nici un fel de ambiții, am vrut ca toţi să ajungă să ştie măcar cât ştiu eu. Deşi în setea mea de cunoaştere, niciodată satisfăcută, aveam veşnic treaz gândul imperfecţiunii mele, în ciuda faptului că citeam în cinci-şase limbi străine (+ latina). Ceea ce m-a susţinut şi mă susţine acum cu mai multă putere, a fost credinţa. N-am scos crucea de la gât niciodată, iar Biblia, spre unanima surprindere (chiar şi a mea), a rămas, cum se ştie, în fruntea bibliografiei date de catedra de istorie a Literaturii Universale şi Comparate. De aceea am convingerea că tot ceea ce am făcut pozitiv în viaţa mea a fost ocrotit de Sus.

Înțelepciunea înseamnă să distingi miraculosul de banal...

Eu sunt cate putin din tot ce-am intalnit.