Citate de Mircea Cărtărescu

Sunt o particica din tot ce am vazut.

Cei carora li se da locul al doilea in mod unanim si nu cedeaza locul intai nimanui il merita incontestabil.

Actele noastre sunt consecintele a aceea ce suntem si a ceea ce ne inconjoara.

Oamenii mari au fost fericire pentru omenire, dar au fost, de fapt, cei mai mari nefericiti.

Dificil nu este sa fi fost cineva, ci sa ramai astfel.

Cei mai multi dintre noi traim in lumea exterioara si ne identificam (o facem de la trei ani) cu imaginea noastra din oglinda. Suntem cei care suntem. Cand spunem "eu", ducem aratatorul spre piept: sunt corpul meu, un lucru din lumea larga. De obicei n-avem timp de introspectie si, daca ne cautam constient propria noastra fiinta, o facem nu catre interior, ci spre suprafata mereu schimbatoare si colorata a vietii, ca un alergator care ar porni o cursa tasnind invers din start.

Eu sunt, in cele din urma, cautarea mea de sine.

Internetul este subconstientul societatii.

…Numai entuziasmul impersonal pentru ceea ce stii ca este adevarul in gandirea ta si pentru ceea ce simti ca este frumos in inchipuirea ta, numai aceasta iti pune pe frunte  semnul celor chemati.

Nu-ţi exprima părerile, sentimentele, dispoziţiile. Şterge-ţi personalitatea. Atunci ghidul tău interior, fără să-și mai provoace probleme, te conduce la ceea ce e esenţial în tine: natura universală imperturbabilă. © CCC

Profitam de noptile de veghe ale oamenilor mari care au muncit pentru placerea noastra si a secolelor viitoare asa cum ne bucuram de roadele naturii; ni se pare ca e firesc sa le primim.

Există un proverb indian care spune că fiecare este o casă cu patru camere, una fizică, una mentală, una emoțională și una spirituală. Majoritatea dintre noi tind să locuiască într-o singură cameră de cele mai multe ori, dar dacă nu intrăm în fiecare cameră în fiecare zi, chiar dacă doar pentru a o menține aerisită, nu suntem o persoană completă. © CCC

Personalitatea e cea mai mare fericire harazita oamenilor.

In viata, nu trebuie sa te gasesti pe tine insuti, in viata, trebuie sa te creezi pe tine insuti.

Nu poti face nimic ca sa ai stil. Pentru ca stilul nu il ai, ci il esti. E engramat acolo, in ingineria vertebrelor din coloana ta vertebrala, in dinamica fluidelor corpului tau, in spotul de lumina de pe pupila ta catifelata. In intelepciunea mintii tale, care inainteaza cand universul inainteaza si se retrage cand universul se retrage.

Sa nu vrei sa fii acela care esti, sa negi radacinile din care ai crescut inseamna sa porti propria-ti piele ca un vesmant imprumutat.

Incearca sa fii “totul” tau. Tine-te in centrul tau insuti.

Nu iubim o femeie pentru ca are un corp perfect, ci pentru forma unica a ochilor sau a gurii, in care vedem personalitatea ei profund si subtil erotizata.

Asadar, cine sunt eu? Cel din testele de personalitate? Dar ele nu fac decat sa ma decupeze-n diapozidve subtiri. In momente diferite, dupa ele, am personalitati diferite. Interiorul nostru nu e insa un album de fotografii. Noi nu suntem obiecte, ci procese. Eu sunt, in cele din urma, cautarea mea de sine. Exist pentru ca ma caut pe mine insumi. Nu ma caut ca sa ma gasesc; faptul ca ma caut pe mine insumi este semnul ca deja m-am gasit.

Numai o catastrofa generala a globului ar putea sa stinghereasca stiintele, artele si sa ingroape sub ruinele ei numele oamenilor celebri care le-au cultivat cu succes. Lumina spiritului poate sa-si schimbe climatul, dar ea e la fel de nepieritoare ca lumina soarelui.