Citate de Charles A. Sainte-Beuve

Cel mai adesea, nu ii judecam pe ceilalti, ci judecam propriile noastre insusiri in ceilalti. (Caiete) © CCC

Ce este un clasic?...Un adevarat clasic, cum mi-ar placea sa-l inteleg definit, este un autor care a imbogatit spiritul uman, care i-a sporit, in mod real, comoara, care l-a silit sa faca un pas mai mult, care a descoperit un adevar moral fara echivoc sau a surprins o pasiune eterna in inima noastra, in care totul parea cunoscut si explorat, care si-a exprimat gandirea, observatia sau inventia, indiferent sub ce forma, insa larga si mare, fina si de bun-simt, sanatoasa si frumoasa in sine; care s-a adresat tuturor intr-un stil propriu si care este, in acelasi timp, al intregii lumi.

Iubirea din noi se ucide in trei etape: suferinta, indignare, apoi indiferenta. Suferinta uzeaza iubirea, indignarea o nimiceste si astfel, se ajunge la indiferenta finala. © CCC

Fiecare dintre noi are inclinatiile sale si poarta in sine germenele destinului sau.

Zambetul este semnul cel mai delicat si cel mai sensibil al distinctiei si al calitatii spiritului. (Otravurile mele) © CCC

Anumiti oameni sunt mai mult decat indivizi, sunt umanitati. In ei salasluiesc toate virtualitatile deopotriva.

Pasiunea explica totul, scuza totul, purifica totul.

Talentul este la origine gratuit, un fel de nemeritata predestinare, intr-un cuvant, un har, independent de vointa si de obisnuitele treburi din viata.

Un conducator al unei mari miscari sociale nu este decat oglinda in care se reflecta, in dimensiuni colosale, credintele, necesitatile, preocuparile si obiceiurile unei natiuni intr-o epoca data a istoriei.

Eu sunt, in cele din urma, cautarea mea de sine.

Un suflet mare este mai presus de jignire, de nedreptate, de durere si de batjocura; si ar fi invulnerabil daca nu ar suferi de compatimire.

Eu sunt in semnul scorpionului. Scorpionii se chinuie, se consuma. © CCC

Este greu sa descoperi adevarul asupra oamenilor, ca si asupra lucrurilor, iar dupa ce l-ai gasit, nu e mai putin dificil sa-l pastrezi.

Cei mai multi dintre noi traim in lumea exterioara si ne identificam (o facem de la trei ani) cu imaginea noastra din oglinda. Suntem cei care suntem. Cand spunem "eu", ducem aratatorul spre piept: sunt corpul meu, un lucru din lumea larga. De obicei n-avem timp de introspectie si, daca ne cautam constient propria noastra fiinta, o facem nu catre interior, ci spre suprafata mereu schimbatoare si colorata a vietii, ca un alergator care ar porni o cursa tasnind invers din start.

In viata, nu trebuie sa te gasesti pe tine insuti, in viata, trebuie sa te creezi pe tine insuti.

O personalitate e ca un munte: iti largeste orizontul daca stai pe umerii sai; daca-i stai insa la genunchi, iti stramteaza zarea, impiedicandu-te sa vezi si ce mai inainte ai vazut.

Trebuie oricum sa ne obisnuim a vedea oamenii sub multitudinea aspectelor lor posibile si in toata diversitatea caracterului, temperamentului si aparentei lor. Caci omul e limitat; oricat de mare si sfant ar fi, nu cuprinde totul: isi are unghiul lui special sub care priveste binele.

Spiritul de moderatie si oarecare intelepciune in viata ii lasa pe oameni in obscuritate: le trebuie merite mari pentru a fi cunoscuti si admirati sau, poate, pacate mari.

Mai bine citesti un om decat zece carti. (Cozerii de luni) © CCC

Omul nu e ceea ce ascunde, el e ceea ce infaptuieste.