Stoicii pretindeau ca poti rade in saracie, poti fi indiferent in fata nedreptatilor si a ingratitudinii, la pierderea bunurilor, ca si a parintilor si amicilor; sa privesti moartea cu sange rece, ca ceva indiferent, care n-ar trebui sa te bucure, nici sa te intristeze; sa nu te lasi invins nici de placeri, nici de durere; sa simti fierul sau focul in vreo parte a corpului, fara sa scoti nici un oftat, sa versi o lacrima; si fantoma asta de virtute si barbatie le-a placut s-o numeasca ”intelept”.
Soarele nu-si ascunde petele cu minciuni, ci cu un prisos de lumina.
Timpul, singurul care creeaza renumele oamenilor, face in cele din urma ca defectele lor sa fie demne de respect.
Un suflet mare este mai presus de jignire, de nedreptate, de durere si de batjocura; si ar fi invulnerabil daca nu ar suferi de compatimire.
Nu traim indeajuns ca sa tragem vreun folos de pe urma greselilor noastre; le savarsim in tot cursul vietii si tot ce putem face, tot gresind astfel mereu, e sa murim indreptati.
Intelegeti-ma! sacrificiul voluntar, facut in deplina constiinta si liber de orice constrangere, jertfa de sine spre binele tuturor, acesta este, dupa mine, semnul celei mai inalte dezvoltari a personalitatii.
This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish.Accept Read More Privacy & Cookies Policy
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.