Citate de Henryk Sienkiewicz

Nu e suficient sa vrem un lucru sau altul: esentialul este sa putem deveni ceea ce dorim sa fim. Daca ne lipseste capacitatea necesara, orice efort in acest sens poate aparea de-a dreptul ridicol.

Ceea ce conteaza este sa te eliberezi tu insuti, sa-ti descoperi propriile dimensiuni, sa refuzi barierele. © CCC

Toti oamenii mari au fost la inceput ignorati.

Fericirea este intotdeauna acolo unde o gaseste omul.

Prea putine personalitati se bucura cu adevarat de popularitate.

Personalitatea este binele suprem...Fiecare om are particularitatile lui, uneori curiozitatile, ciudateniile lui. Dar pentru a deveni o personalitate, trebuie sa ne cultivam calitatile, nu particularitatile…, omul cel mai neinsemnat poate fi complet cand se misca inauntrul hotarelor capacitatilor si ale aptitudinilor sale.

Eu nu sunt altceva decat o pata de sange care vorbeste.

Specia umana fiind, in mare, incorigibila, fiintele de elita se disting prin capacitatea de a-si corecta defectele.

Ceea ce suntem, numai aceea putem vedea.

Orice persoana care e alcatuita din mai multe persoane e o persoana la puterea a doua sau un geniu.

Personalitatea e cea mai mare fericire harazita oamenilor.

Cine vrea sa se ridice deasupra celorlalti trebuie sa se pregateasca de lupta, sa nu dea inapoi in fata nici unei greutati.

Era un om atat de mare, incat am uitat defectele lui.

Toate limbile si tainele si toate stiintele n-au sa fie nimic fara iubire, care e marinimoasa, rabdatoare, care nu face rau, nu doreste onoruri, indura totul, crede oricui, spera mereu si invinge.

…Numai entuziasmul impersonal pentru ceea ce stii ca este adevarul in gandirea ta si pentru ceea ce simti ca este frumos in inchipuirea ta, numai aceasta iti pune pe frunte  semnul celor chemati.

In fond de ce dorim sa fim mari, sa fim genii creatoare? Pentru posteritate? Nu. Pentru a ne arata multimea cu degetul? Nu. Ci pentru a ne mentine truda zilnica in incredintarea ca ceea ce facem merita osteneala, ca este ceva unic. Pentru azi, nu pentru eternitate.

Prietenia este ca o imortelă, deşi e o floare albă: ea nu se ofileşte niciodată.

În fiecare dintre noi locuiesc două persoane, una dintre ele certând-o pe cealaltă pentru cele săvârşite.

Timpul, singurul care creeaza renumele oamenilor, face in cele din urma ca defectele lor sa fie demne de respect.

O personalitate e ca un munte: iti largeste orizontul daca stai pe umerii sai; daca-i stai insa la genunchi, iti stramteaza zarea, impiedicandu-te sa vezi si ce mai inainte ai vazut.