În lucruri ce de trebuință s-au vădit,
Ades, pieirea il pândește pe-orișicare,
Că-n loc să-nfrunte un pericol, strâns-unit,
Se ceartă fiecare
Pentru al său profit!
Suntem într-o mașină uriașă care se îndreaptă către un zid de cărămidă și toată lumea se ceartă unde va sta.
© CCC
Să nu ne certăm cu nimeni, fiindcă nu se ştie când murim şi nu ne mai putem împăca!
O, pleacă! Nu vreau ochii acum să ţi-i privesc.
Mai depărtaţi ca norul ce, dulce,-n zări pluteşte;
Nici chipu-n care raze de aur se topesc,
Nici mâna ta, nici gura mea ce minte şi zâmbeşte.
O, pleacă-n seara asta! Nu mi te-apropia!
Tot, tot, mă răvăşeşte, mă turbură, m-alintă;
Dulci braţe-nşelătoare, de voi spre-a mă-apăra
Mă-ndrept spre poeniţa cu tufele de mintă.
Uitând tot răul care mi-l faci, voi auzi
Cu ochii-nchişi, cuminte, sub fagii ce-şi înşiră
Acolo rămurişul cu umbrele-argintii,
Frunzişul tot cum paşnic şi liniştit, respiră!
(Ceartă)
Prieteni, căutați cărțile bune: ele sunt adevărații prieteni care nu vă lingușesc, dar nici nu vă ceartă.
În fiecare dintre noi locuiesc două persoane, una dintre ele certând-o pe cealaltă pentru cele săvârşite.
Doi soti trebuie sa evite certurile atunci cand nu se mai iubesc suficient pentru a se impaca.
© CCC
Daca vrei sa traiesti bucuros si linistit – in pace – evita cearta, procesele, rivalitatea si insultele.
Vivere si laetus cupis atque in pace quietus: certamen, lites, rixas et iniurias vites.
Cand stapanii se cearta, lucreaza cei saraci.
Humiles laborant ubi potentes dessident.
(Phaedrus, Fabulae)