O, pleacă! Nu vreau ochii acum să ţi-i privesc.
Mai depărtaţi ca norul ce, dulce,-n zări pluteşte;
Nici chipu-n care raze de aur se topesc,
Nici mâna ta, nici gura mea ce minte şi zâmbeşte.
O, pleacă-n seara asta! Nu mi te-apropia!
Tot, tot, mă răvăşeşte, mă turbură, m-alintă;
Dulci braţe-nşelătoare, de voi spre-a mă-apăra
Mă-ndrept spre poeniţa cu tufele de mintă.
Uitând tot răul care mi-l faci, voi auzi
Cu ochii-nchişi, cuminte, sub fagii ce-şi înşiră
Acolo rămurişul cu umbrele-argintii,
Frunzişul tot cum paşnic şi liniştit, respiră!
(Ceartă)
Cel care pentru țară se trudește
Ușor de ea nu se lipsește.
Dar cine-n stare nu-i, a-i fi folositor,
Aceluia-n străini plecarea-i o ispită:
Fiind străin, aici, nu-i luat peste picior
Și nefacând nimic, pe nimeni nu irită!
Nu scuipa în apa din fântână,
De nevoie, s-ar putea s-o bei dacă-i la-ndemână.
(Leul și șoarecele)
© CCC
O să vă spun o taină, la ureche,
O taină nici prea nouă, nici prea veche:
Privighetoarei, știu, ca și bunicii,
Că-i este greu să cânte în ghearele pisicii.
(Pisica și privighetoarea)
Să nu ne certăm cu nimeni, fiindcă nu se ştie când murim şi nu ne mai putem împăca!
Eu stimez în oameni numai întelepciunea și virtutea și, sub orice formă mi s-ar înfățișa, întotdeauna am față de ele același respect. Tîrgovețul plin de virtuți și țăranul cinstit, bun la suflet, valorează pentru mine de o sută de ori mai mult decît aristocratul care numără în genealogia sa pînă la treizeci de generații nobile, dar care nu are nici un fel de merite...
În lucruri ce de trebuință s-au vădit,
Ades, pieirea il pândește pe-orișicare,
Că-n loc să-nfrunte un pericol, strâns-unit,
Se ceartă fiecare
Pentru al său profit!
Ce să mai cauți la cei mari dreptate
Când ei dau cu cei mici pe jumătate?
(Țăranii și râul)
Culegi ceea ce semeni.
sau
Ce semeni aia culegi.
(Lupul și pisica)
© CCC
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.