O, pleacă! Nu vreau ochii acum să ţi-i privesc.
Mai depărtaţi ca norul ce, dulce,-n zări pluteşte;
Nici chipu-n care raze de aur se topesc,
Nici mâna ta, nici gura mea ce minte şi zâmbeşte.
O, pleacă-n seara asta! Nu mi te-apropia!
Tot, tot, mă răvăşeşte, mă turbură, m-alintă;
Dulci braţe-nşelătoare, de voi spre-a mă-apăra
Mă-ndrept spre poeniţa cu tufele de mintă.
Uitând tot răul care mi-l faci, voi auzi
Cu ochii-nchişi, cuminte, sub fagii ce-şi înşiră
Acolo rămurişul cu umbrele-argintii,
Frunzişul tot cum paşnic şi liniştit, respiră!
(Ceartă)
Orice prieten ce de duşman e lăudat
Nu este niciodată prietenul căutat.
(Leul și pantera)
© CCC
Neaducând nici un folos, voi, nicăirea
Nu veți găsi nici stima, nici iubirea.
(Albina și muștele)
În lucruri ce de trebuință s-au vădit,
Ades, pieirea il pândește pe-orișicare,
Că-n loc să-nfrunte un pericol, strâns-unit,
Se ceartă fiecare
Pentru al său profit!
E rău dacă cizmarul coace prăjiturile,
Iar patiserul coase cizmele.
(Știuca și pisica)
© CCC
Culegi ceea ce semeni.
sau
Ce semeni aia culegi.
(Lupul și pisica)
© CCC
Ce să mai cauți la cei mari dreptate
Când ei dau cu cei mici pe jumătate?
(Țăranii și râul)
Mai bine să cânți bine ca un sticlete
Decât să imiți jalnic o privighetoare.
(Vrabia)
© CCC
De la cei pe care i-ai jefuit,
Ai venit să ceri ajutor!
(Lupul și pisica)
© CCC
Ci n-au fost oile în stare
Nimic să sufle-n adunare?
N-au spus nimic și-aveau dreptate,
Căci ele nici n-au fost chemate,
Necum să fie întrebate.
(Adunarea obștească)
Nu scuipa în apa din fântână,
De nevoie, s-ar putea s-o bei dacă-i la-ndemână.
(Leul și șoarecele)
© CCC
O să vă spun o taină, la ureche,
O taină nici prea nouă, nici prea veche:
Privighetoarei, știu, ca și bunicii,
Că-i este greu să cânte în ghearele pisicii.
(Pisica și privighetoarea)
Să nu ne certăm cu nimeni, fiindcă nu se ştie când murim şi nu ne mai putem împăca!
Înalte ranguri nu dorit-am niciodată
Și nu vedeam vreo fericire-adevarată
Ca față de popor să fiu grozav, să mă mândresc,
Nici pe la uși nu mă duceam să mă-njosesc.
Un singur rang m-a măgulit cu osebire,
Acel pe care-l am din fire moștenire,
Rangul de om. Pe-acesta, ca să-l pot avea,
Cred că-s dator și-i toată mulțumirea mea.
Cred că e gloria cea mai sfântă întru toate,
Să-l pot păstra așa, mereu, cu demnitate.
Orice prieten pe care duşmanu-l recomandă
Nu este niciodată prietenul ce-ți trebuie.
(Leul și pantera)
© CCC
Cel care pentru țară se trudește
Ușor de ea nu se lipsește.
Dar cine-n stare nu-i, a-i fi folositor,
Aceluia-n străini plecarea-i o ispită:
Fiind străin, aici, nu-i luat peste picior
Și nefacând nimic, pe nimeni nu irită!
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.