Citate despre Incompetenta

Cine a văzut vreodată o bijuterie frumos cizelată de bijutier cu ajutorul ciocanului? (Marea didactică, 1632)

Neaducând nici un folos, voi, nicăirea Nu veți găsi nici stima, nici iubirea. (Albina și muștele)

De la cei pe care i-ai jefuit, Ai venit să ceri ajutor! (Lupul și pisica) © CCC

Cel care pentru țară se trudește Ușor de ea nu se lipsește. Dar cine-n stare nu-i, a-i fi folositor, Aceluia-n străini plecarea-i o ispită: Fiind străin, aici, nu-i luat peste picior Și nefacând nimic, pe nimeni nu irită!

Orice prieten ce de duşman e lăudat Nu este niciodată prietenul căutat. (Leul și pantera) © CCC

O vreme, cât o să vă iubiţi, tu ai să uiţi că el a fost strungar şi el are să uite că tu eşti intelectuală. Pe orizontală, se uită multe lucruri. Dar oamenii mai stau şi vertical. Şi n-are să treacă multa vreme, şi-n timp ce el are să uite probabil mai departe că tu eşti intelectuală, tu ai să-ţi aduci aminte tot mai des că el nu este intelectual.

Ci n-au fost oile în stare Nimic să sufle-n adunare? N-au spus nimic și-aveau dreptate, Căci ele nici n-au fost chemate, Necum să fie întrebate. (Adunarea obștească)

Eu stimez în oameni numai întelepciunea și virtutea și, sub orice formă mi s-ar înfățișa, întotdeauna am față de ele același respect. Tîrgovețul plin de virtuți și țăranul cinstit, bun la suflet, valorează pentru mine de o sută de ori mai mult decît aristocratul care numără în genealogia sa pînă la treizeci de generații nobile, dar care nu are nici un fel de merite...

Orice prieten pe care duşmanu-l recomandă Nu este niciodată prietenul ce-ți trebuie. (Leul și pantera) © CCC

Mai bine să cânți bine ca un sticlete Decât să imiți jalnic o privighetoare. (Vrabia) © CCC

A fost odată ca niciodată, Un uriaş cu ochi albaştri, Îndrăgostit de o femeie mărunţică, Ea visa să aibă o căsuţă foarte mică Cu o grădină sub fereastră Şi în grădină mult caprifoi cu florile-n lumină, Dar uriaşul, cu mâinile lui de uriaş, Menite să înalţe un întreg oraş, Nu putea construi visul femeii, Adică, o căsuţă foarte mică Cu o gradină sub fereastră Şi în grădină mult caprifoi cu florile-n lumină, Iar într-o zi, când soarele-a apus, Ea ochilor albaştri le-a spus: "Rămâneţi cu bine!" Căci a venit unul cu avere şi stare Şi a dus-o pe femeia mărunţică La visul ei, adică, La o căsuţă foarte mică, Cu o gradină sub fereastră Şi în gradină mult caprifoi cu florile-n lumină. De atunci uriaşul e singur pe lume, Singur de tot, Dar a înțeles Că dragostea lui de uriaş, Menită să înalţe un întreg oraş, Nu ar fi putut încăpea Într-o căsuţă foarte mică Cu o gradină sub fereastră, Şi în gradină mult caprifoi cu florile-n lumină.   Deci, a fost odată ca niciodată, Un uriaş cu ochi albaştri, Îndrăgostit de o femeie mărunţică, Femeia... visa...   (Uriaşul cu ochi albaştri)

Nu scuipa în apa din fântână, De nevoie, s-ar putea s-o bei dacă-i la-ndemână. (Leul și șoarecele) © CCC

O să vă spun o taină, la ureche, O taină nici prea nouă, nici prea veche: Privighetoarei, știu, ca și bunicii, Că-i este greu să cânte în ghearele pisicii. (Pisica și privighetoarea)

E rău dacă cizmarul coace prăjiturile, Iar patiserul coase cizmele. (Știuca și pisica) © CCC

Înalte ranguri nu dorit-am niciodată Și nu vedeam vreo fericire-adevarată Ca față de popor să fiu grozav, să mă mândresc, Nici pe la uși nu mă duceam să mă-njosesc. Un singur rang m-a măgulit cu osebire, Acel pe care-l am din fire moștenire, Rangul de om. Pe-acesta, ca să-l pot avea, Cred că-s dator și-i toată mulțumirea mea. Cred că e gloria cea mai sfântă întru toate, Să-l pot păstra așa, mereu, cu demnitate.

Ce să mai cauți la cei mari dreptate Când ei dau cu cei mici pe jumătate? (Țăranii și râul)

În lucruri ce de trebuință s-au vădit, Ades, pieirea il pândește pe-orișicare, Că-n loc să-nfrunte un pericol, strâns-unit, Se ceartă fiecare Pentru al său profit!

Culegi ceea ce semeni. sau Ce semeni aia culegi. (Lupul și pisica) © CCC