A fost odată ca niciodată,
Un uriaş cu ochi albaştri,
Îndrăgostit de o femeie mărunţică,
Ea visa să aibă o căsuţă foarte mică
Cu o grădină sub fereastră
Şi în grădină mult caprifoi cu florile-n lumină,
Dar uriaşul, cu mâinile lui de uriaş,
Menite să înalţe un întreg oraş,
Nu putea construi visul femeii,
Adică, o căsuţă foarte mică
Cu o gradină sub fereastră
Şi în grădină mult caprifoi cu florile-n lumină,
Iar într-o zi, când soarele-a apus,
Ea ochilor albaştri le-a spus:
"Rămâneţi cu bine!"
Căci a venit unul cu avere şi stare
Şi a dus-o pe femeia mărunţică
La visul ei, adică,
La o căsuţă foarte mică,
Cu o gradină sub fereastră
Şi în gradină mult caprifoi cu florile-n lumină.
De atunci uriaşul e singur pe lume,
Singur de tot,
Dar a înțeles
Că dragostea lui de uriaş,
Menită să înalţe un întreg oraş,
Nu ar fi putut încăpea
Într-o căsuţă foarte mică
Cu o gradină sub fereastră,
Şi în gradină mult caprifoi cu florile-n lumină.
Deci, a fost odată ca niciodată,
Un uriaş cu ochi albaştri,
Îndrăgostit de o femeie mărunţică,
Femeia... visa...
(Uriaşul cu ochi albaştri)
Cu cât te gândești la mai multe probleme, cu atât este mai probabil să nu înțelegi niciuna dintre ele.
(Marea didactică)
© CCC
E rău dacă cizmarul coace prăjiturile,
Iar patiserul coase cizmele.
(Știuca și pisica)
© CCC
Dărâmând case, nimeni n-a învățat să fie zidar, nici să devină croitor, rupând haine.
(Marea didactică, 1632)
Spiritul omenesc este ca un hambar atât de greu de umplut încât, din punctul de vedere al cunoașterii, reprezintă o prăpastie.
(Marea didactică, 1632)
Clarviziunea unei singure persoane, oricât de pătrunzătoare ar fi, dă posibilitate strecurării unei omisiuni.
(Marea didactică, 1632)
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.