Mircea Cărtărescu

Mircea Cărtărescu, 1 iun. 1956, poet, prozator, critic literar și publicist român.

Mircea Cărtărescu s-a născut pe data de 1 iunie 1956, în București. Despre copilăria sa, va afirma că „reprezintă principala sa experiență existențială și singura pe care a trăit-o atent”.

Face parte din grupul poeților optzeciști care au frecventat Cenaclul de Luni condus de criticul literar Nicolae Manolescu, dar în timpul studenției a participat și la ședințele cenaclului „Junimea”, conduse de Ovid S. Crohmălniceanu.

Absolvent al Liceului „Dimitrie Cantemir” din București, va urma cursurile Facultății de Limbă și Literatură Română a Universităţii din Bucureşti. În 1980 a susținut teza de licență despre imaginarul poetic eminescian din poezia postumă, care s-a transformat în volumul “Visul chimeric”, reeditat în anul 2011.

În anul 1999, obține doctoratul în literatură română cu o teză despre Postmodernismul românesc, coordonată de profesorul Paul Cornea, publicată în același an la editura Humanitas, de asemenea reeditată.

Mircea Cărtărescu a debutat cu poezii la Cenaclul de Luni și în România Literară în anul 1978, coordonat de profesorul Nicolae Manolescu, dar a citit și proză la Cenaclul de proză “Junimea” condus de Ovid S. Crohmălniceanu. De altfel, a publicat o proză în antologia Desant’83.

A debutat în volumul individual Faruri, vitrine, fotografii la editura Cartea Românească în anul 1980, Premiul Uniunii Scriitorilor, fiind considerat unul dintre principalii promotori ai postmodernismului prezent în literatură odată cu generaţia ’80, în antologia Aer cu diamante, 1982, culegere de versuri unde apar şi poeţii Traian T. Coşovei, Florin Iaru, Ion Stratan.

A continuat să scrie versuri, a publicat mai multe volume, intre care se remarcă Poeme de amor sau Totul.

Între anii 1980 și 1989 a fost profesor de limba română la o școală generală, apoi funcționar la Uniunea Scriitorilor, iar apoi redactor la revista Caiete Critice. Din anul 1991 este lector la catedra de Istoria literaturii române a Facultății de Litere a Universității din București. Din anul 2004 a fost conferențiar la aceeași catedră.

Actualmente, Mircea Cărtărescu este profesor universitar la Departamentul de Studii Literare a Facultății de Litere a Universității din București.

Mircea Cărtărescu este căsătorit cu poeta Ioana Nicolaie.

Unele din cărțile sale de povestiri publicate, De ce iubim femeile și Frumoasele străine i-au adus un succes de box-office, figurând pe lista de cărți bestseller ale editurii care îi publică toate cărțile și cu care a semnat un contract de exclusivitate.

Mircea Cărtărescu este considerat un teoretician important al postmodernismului românesc și un autor contemporan de succes, apreciat atât în țară cât și în străinătate. Într-un interviu realizat de Marius Chivu, scriitorul Gheorghe Crăciun consideră că: „la Mircea Cărtărescu noutatea de viziune e evidentă. Corpul e reprezentat de el ca o mașină vie, mecanică, producătoare de halucinații, fantasme și care se instituie de multe ori ca o prezență tutelară a oricărui tip de viziune despre obiecte, lucruri, acte imaginare…”

Opere principale:

Poezie: Faruri, vitrine, fotografii…, 1980 – Premiul Uniunii Scriitorilor pe 1980; Poeme de amor, 1983; Totul, 1985;  Levantul – poem epic, 990 – Premiul Uniunii Scriitorilor pe 1990; Dragostea. Poeme (1984-1987), 1994; 50 de sonete de Mircea Cartarescu cu cincizeci de desene de Tudor Jebeleanu, 2003; Dublu album, poeme, 2009; O seară la Operă, poeme, 2009; Nimic. Poeme (1988-1992), 2010; Nu striga niciodată ajutor, 2020.

Proză: Visul, 1989 – Premiul Academiei române pe 1989; Nostalgia (ediție integrală a cărții Visul), 1993) și trilogia Orbitor: Orbitor. Aripa stângă, 1996; Orbitor. Corpul, 2002; Orbitor. Aripa dreaptă, 2007.

Alte lucrări: Travesti, 1994, Premiul Uniunii Scriitorilor și Premiul ASPRO pe 1994; a devenit roman grafic în limba franceză; Travesti (benzi desenate) – 2011; Enciclopedia zmeilor, 2005; Gemenii, 2006 (nuvelă din Nostalgia); REM,  2006 (nuvelă din Nostalgia); Mendebilul, 2006 (nuvelă din Nostalgia); Frumoasele străine, 2010; Fata de la marginea vieții – povestiri alese, 2014; Solenoid, 2015; Melancolia, 2019.

Eseu și publicistică: Visul chimeric, 1992 și 2011; Postmodernismul românesc, 1999; Pururi tânăr, înfășurat în pixeli,  2002; De ce iubim femeile, 2004; Baroane!, 2005; Ochiul căprui al dragostei noastre, 2012; Peisaj după isterie, 2017.

Jurnal: Jurnal I, 1990-1996, 2001; Jurnal II, 1997-2003, 2005; Zen. Jurnal 2004-2010, 2011, Un om care scrie. Jurnal 2011-2017, 2018.

Traduceri: Parfumul aspru al ficțiunii, 2003; Levantul, 2004; De ce iubim femeile, 2005; Vreau să-mi spui, frumoasă Zaraza, 2009; Travesti, 2009; Ruletistul, 2011.

Share |

Comments are closed.

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.