Citate de Hippolyte Taine

Nici toate privighetorile nu cântă la fel de bine, nici toţi trandafirii nu miros la fel de frumos. (Carnete)

Ce e lumea si ce forta o mana?...aceasta forta e pasiunea si interesul.

In strafundul fiecarei bucurii e si melancolie.

Orice influenta e imorala…Fiindca a influenta pe cineva inseamna a-i darui propriul tau suflet. Cel influentat nu mai gandeste in felul lui firesc si nu mai e consumat de pasiuni firesti. Virtutile lui inceteaza de a mai fi propriile lui virtuti... Un asemenea om ajunge sa fie ecoul muzicii altuia, interpret al unui rol care nu a fost scris pentru el. Scopul vietii este autodezvoltarea. Deplina inflorire a personalitatii — iata sensul existentei sub soare a fiecaruia dintre noi.

Specia umana fiind, in mare, incorigibila, fiintele de elita se disting prin capacitatea de a-si corecta defectele.

Inima si mintea; cei doi poli ai soarelui aptitudinilor noastre: una fara alta, fericire pe jumatate.

Când ai deja doua personalități, cu siguranță există și a treia.

Nu poti fi decat ceea ce esti. Relaxeaza-te! Viata are nevoie de tine asa cum esti. © CCC

Chiar cand pasarea umbla, simti ca are aripi.

Fiecare dintre noi e ca o carte necitita pentru vecinii de viata.

Personalitatea, realizare totala a deplinatatii fiintei noastre, e un ideal de neatins. Dar faptul ca e de neatins nu impieteaza asupra unui ideal, caci idealurile sunt doar calauze si niciodata teluri.

A fi intr-adevar ceva inseamna implicit a valora ceva.

Eu sunt, in cele din urma, cautarea mea de sine.

Leului ii e rusine sa vaneze alaturi cu vulpea.

Se intampla foarte rar ca niste cuvinte afirmative si pre­cise, rostite de o persoana cu autoritate, sa nu influenteze intr-un fel oarecare mintea celui ce le asculta.

Eu sunt cate putin din tot ce-am intalnit.

E indeobste fara noima sa-l vrei pe om altfel decat este.

De fapt, judecând retrospectiv, îmi descopăr un talent pedagogic, nu în sensul rece şi uscat al termenului, ci ca o dorinţă caldă de comunicare, izvorâtă din dragostea de oameni şi, deopotrivă, din cea de cultură. N-am nici un fel de ambiții, am vrut ca toţi să ajungă să ştie măcar cât ştiu eu. Deşi în setea mea de cunoaştere, niciodată satisfăcută, aveam veşnic treaz gândul imperfecţiunii mele, în ciuda faptului că citeam în cinci-şase limbi străine (+ latina). Ceea ce m-a susţinut şi mă susţine acum cu mai multă putere, a fost credinţa. N-am scos crucea de la gât niciodată, iar Biblia, spre unanima surprindere (chiar şi a mea), a rămas, cum se ştie, în fruntea bibliografiei date de catedra de istorie a Literaturii Universale şi Comparate. De aceea am convingerea că tot ceea ce am făcut pozitiv în viaţa mea a fost ocrotit de Sus.

O doctrina puternica si tanara este in mod firesc intoleranta…orice convingere care se manifesta acceptand legitimitatea convingerii adversarului se condamna la inactivitate; e lipsita de forta, lipsita de eficacitate…Totusi noi trebuie sa introducem printre oameni spiritul de toleranta, avem cu totii dreptul sa fim ceea ce suntem, si omul de langa noi nu ne poate interzice sa fim ceea ce suntem in numele propriilor sale principii…; trebuie sa avem libertatea de a gresi, cu conditia ca adevarul sa se bucure si el de o libertate asemanatoare; adevarul va birui intotdeauna la momentul oportun.

Nu ma dau drept nascut din tata ilustru, ci ceea ce sunt.