E-atâta frig în mine, încât îmi zic,
ca o livadă toamna: «Oare n-am visat
c-a fost frumos şi vară, în vreme ce nimic
din toate-acestea nu s-a întâmplat?»
Dar sufletul, întocmai ca livada, e greu
de ramuri frânte, frunze putrede şi spini,
sunt semne că n-a fost la mijloc visul meu,
ci-aievea dragostea trecu, lăsându-ne străini.
Sau poate şi mai rău: iubirea, ca o floare,
şi-a scuturat petalele pe jos,
şi dorul, fructul ei cel veninos,
se coace-acuma liniştit la soare.
(Toamna)
Iubirea e armonie creatoare, dar si lupta si neincetata neliniste.
Ce-i dragostea, numai acela stie care iubeste fara speranta.
Imi plac in dragoste cei nesatui - ii plang si-i admir. Au ceva din eroismul tragic al indraznetilor care vor sa treaca oceanul inot.
De ce nu-s oamenii asa cum par; sau, daca nu, sa nu mai para oameni.
Puterea pe care cei pe care ii iubim o au asupra noastra este intotdeauna mai mare decat aceea pe care o avem noi insine.
Omul nu poate sa vrea decat ceea ce iubeste. Iubirea este la el unicul indemn pentru vointa si pentru orice stimulent si mobil in viata.
Iubirea indura mai usor absenta sau moartea decat indoiala sau tradarea.
Din adâncul inimii iubim numai pe copilul nostru şi opera noastră.
(Așa grăit-a Zarathustra)
Cele mai frumoase zile din viaţa mea au fost cele în care m-am gândit la tine cu cea mai mare înflăcărare.
(Scrisoare către Yvonne de Vaugrigneuse (Yvonne de Quiévrecourt))
© CCC
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.