Actuala lume occidentală rămâne sub imperiul raționalismului, pozitivismului și scientismului care au apărut în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea și, cu aroganță și infantilism, l-au negat pe Dumnezeu și viața de apoi. Sub pretextul de a face omul fericit, această ideologie limitată la preocupările materiale și pământești a vrut să stârpească orice sentiment religios, orice dorință de veșnicie, orice abordare spirituală; dar, în loc să elibereze individul și să emancipeze masele, le-a înrobit unor idoli precum progresul, banii, plăcerea, notorietatea și sinele atotputernic.
Negarea transcendenței divine și a unei lumi invizibile nu-i face pe oamenii moderni mai liberi sau mai fericiți, dar de ea beneficiază politicienii lacomi și șarlatanii care își vând sistemul sau rețetele lor de bunăstare, tuturor stăpânilor ca să nu gândească... Cetățeanul se găsește redus la starea pasivă de consumator și spectator, absoarbe tot timpul zgomote, imagini, sloganuri, fără spirit critic, îngrozitor de obedient. Lipsit de interioritate și de relații de viață cu ceilalți, este sortit virtualului, rețelelor de socializare, mirajului ecranelor.
Astfel, polemiști, pelerini ai Absolutului precum Bloy, Péguy, Bernanos, Berdiaev, Soljenițîn au denunțat acest lucru cu mult înaintea mea, dar vocile lor profetice rămân „neauzite”. Filosofii greci și romani și profeții biblici vorbesc și ei despre vremuri de fericire și mângâiere, dar acestea nu au nicio legătură cu rețetele de dezvoltare personală și cu nenumăratele terapii. Fericirea de aici de pe pământ nu este altceva decât a trăi conform Binelui, a dobândi înțelepciune, a-ți înălța sufletul și a contempla realitățile cerești și, de asemenea, a răspândi semințe de frumusețe și iubire în jurul tău.
© CCC
Prietenia dintre un barbat si o femeie este delicata, este tot o forma de iubire. Gelozia este disimulata in acest caz.
(Dificultatea de a fi, Despre prietenie, 1947)
© CCC
Prietenia este cel mai desavarsit dintre sentimentele omenesti, pentru ca este cel mai liber, cel mai curat si cel mai profund.
Nu avem nevoie de ajutorul prietenilor, cat mai ales de increderea in ajutorul lor.
Prieten mi-e Platon, dar mai prieten imi e adevarul.
Amicus Plato, sed magis amica veritas.
(Aristotel, în Ammonius)
Diferenţele de gusturi în ceea ce priveşte vorbele de duh pot distruge prietenia.
© CCC
Pierdem intotdeauna prietenia celor care ne pierd stima.
Acordul felului de a gandi naste prietenia.
A permite prietenia înseamnă a renunţa la putere, a uita de frică, înseamnă a recunoaşte şi a iubi egalitatea celuilalt.
(A iubi din prietenie)
© CCC
Amicitia omnibus rebus humanis anteponatis.
Prietenia să o puneţi mai presus de toate lucrurile omeneşti.
(Cicero)
Căutarea înțelepciunii nu este o aventură colectivă, ci un proces singular și solitar. Mă feresc mereu de formulele atotcuprinzătoare care îneacă individualitățile și declară, ca în reclame, „tuturor ne place asta”, „toți facem asta”. Fiecare ființă este unică, aceasta este minunea, cel puțin dacă ești conștient de asta.
© CCC
Ah! Dragă Iubire, furiile tale, zâmbetele tale, marea ta voință și datoria ta, venirea și fuga ta, ce putem înțelege din toate astea?
(Hadewijch din Anvers)
© CCC