Tu tot mai trăieşti, bătrână mamă?
Ţie cu supunere mă-nchin!
Mica-ţi casă, seara de aramă,
Lumineze-o paşnic şi senin.
Mi se scrie că eşti tulburată,
Că ţi-i dor de mine ne-ncetat,
Că ades baţi drumul, supărată,
În paltonul vechi şi demodat.
În albastre seri ţi se năzare -
Gând pustiu, ce lacrimei dă val -
Că la crîşmă, într-o-ncăierare,
Mi s-a-nfipt în inimă-un pumnal.
Mamă, nu-i nimic! Delirul fură
Gândul tău, ducându-l spre prăpăd;
Nu-s beţiv chiar în aşa măsură,
Ca pierind, să nu te mai revăd.
Ca-n trecut mi-i inima duioasă,
Am un vis, un vis pe care-l storc:
Să mă smulg din dorul ce m-apasă
Şi la noi acasă să mă-ntorc.
Eu voi reveni pe când răsfaţă,
Pomii-n floare, satul meu tăcut.
Dar să nu mă scoli de dimineaţă,
Cum opt ani în urmă ai făcut.
Nu trezi deşertăciunea crudă,
Nici regretul că mă risipesc.
Prea devreme, pierdere şi trudă,
Mi-a fost dat trăind să pătimesc.
Să mă rog tu nu-mi mai da poveţe!
Nu-i nevoie! Duse-s câte-au fost.
Numai tu-mi eşti reazem la tristeţe,
Numai tu dai vieţii mele rost.
Fie-ţi deci neliniştea uitată,
Nu-mi mai duce dorul ne-ncetat,
Nu mai bate drumul, supărată,
În paltonul vechi şi demodat.
(Scrisoare mamei)
(Traducere George Lesnea)
Sînt bolnav de amintirea copilăriei.
Visez pîcla umedă a serilor de Aprilie,
Şi ulmul aşezat pe vine să se încălzească
La focul zorilor.
(Spovedania unui huligan)
Poartă-n ochi seninul. Poartă noaptea-n păr.
Nu i-am spus iubitei nici un adevăr.
M-a-ntrebat: "Afară viscolu-i buimac?
Să-ncălzesc căminul, patul să ţi-l fac?"
Am răspuns iubitei: "Azi, prin vânt şi ger,
Cineva flori albe leapădă din cer.
Poţi aşterne patul şi sufla-n cămin,
Eu şi fără tine sunt de viscol plin.
(Poartă-n ochi seninul)
(Traducere George Lesnea)
Iubesc ținutul acela,
Iubesc mult de tot patria aceea,
Deşi stăruie în ea rugina sălcie a tristeții.
(Spovedania unui huligan)
Acolo unde cugetul e neinfricat si omul tine capul sus;
acolo unde cunoasterea e libera;
acolo unde lumea n-a fost impartita de inguste ziduri domestice;
acolo unde cuvintele tasnesc din adancurile adevarului;
acolo unde efortul neobosit isi intinde bratele catre desavarsire;
acolo unde suvoiul limpede al ratiunii nu s-a pierdut in mohoratul desert al obisnuintei moarte;
acolo unde cugetul e calauzit de Tine spre o gandire si o actiune din ce in ce mai largi;
In acel paradis al libertatii, ingaduie, Parinte, sa se trezeasca patria mea.
De indata ce nu mai are patrie, omul inceteaza de a mai fi.
Patria este acolo unde ai prieteni.
(Aventuriera)
© CCC
Dulce si de cinste este a muri pentru patrie.
Este intristator ca adeseori, pentru a fi bun patriot, unii isi inchipuie ca trebuie sa fie inamicii restului omenirii.
Unde ne e bine, acolo e patria.
(Plutos)
© CCC
Exista pentru tine un bun si unic mijloc de a sluji umanitatea: acela de a te stradui pentru inaltarea patriei tale.
Nu sunt de plans aceia ce pentru tara mor,
ei numele prin moarte si-l fac biruitor.
Aş vrea să fiu pînză galbenă la corabia
Care pluteşte spre ţărmuri noi...
(Spovedania unui huligan)
Toamna desfrunzită a sufletelor voastre
îmi place s-o luminez în amurguri.
(Spovedania unui huligan)
Patria se cuvine asezata deasupra a tot ce exista, chiar si a zeilor, caci ea ii cuprinde pe toti... altarele zeilor si mormintele stramosilor, iata patria. Esti al ei prin comuniunea amintirilor si a sperantelor.
Ca femeie, nu am patrie. Ca femeie, intreaga lume e patria mea.
Orice om care nu doreste gloria patriei sale e un rau cetatean.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.