Citate despre Patrie

Lor puţin le pasă de poemele mele. Lor le sînt drag ca apa şi cîmpul, Ca ploaia care primăvara creşte verdeaţa. (Spovedania unui huligan)

Este intristator ca adeseori, pentru a fi bun patriot, unii isi inchipuie ca trebuie sa fie inamicii restului omenirii.

Nu patriotismul - instinct natural - este acela ce impinge la razboi; ci nationalismul, sentiment capatat, artificial. Dragostea de pamant, de traditii, nu implica dusmanie, violenta impotriva vecinului.

Seri, ah, seri albastre, nopți cu lună beată, Mândru-am fost și tânăr și frumos, odată… Pentru totdeauna, fără rost și parte, Toate pe alături au zburat, departe… Inima-i rănită, ochii stau s-apună…. Fericiri albastre! Nopți, ah, nopți cu lună! (Seri, ah, seri albastre, 1925) (Traducere George Lesnea – ”Poezii” 1957)

Poartă-n ochi seninul. Poartă noaptea-n păr. Nu i-am spus iubitei nici un adevăr.   M-a-ntrebat: "Afară viscolu-i buimac? Să-ncălzesc căminul, patul să ţi-l fac?"   Am răspuns iubitei: "Azi, prin vânt şi ger, Cineva flori albe leapădă din cer.   Poţi aşterne patul şi sufla-n cămin, Eu şi fără tine sunt de viscol plin. (Poartă-n ochi seninul) (Traducere George Lesnea)

Sînt bolnav de amintirea copilăriei. Visez pîcla umedă a serilor de Aprilie, Şi ulmul aşezat pe vine să se încălzească La focul zorilor. (Spovedania unui huligan)

De indata ce nu mai are patrie, omul inceteaza de a mai fi.

Orice om care nu doreste gloria patriei sale e un rau cetatean.

Iubirea de patrie, virtute dominanta a sufletelor mari, ma cuprinde intotdeauna la vederea unei sticle de vin de Bourgogne. © CCC [Bourgogne este numele frantuzesc al Burgundiei.]

Unde ne e bine, acolo e patria. (Plutos) © CCC

Patria este acolo unde ai prieteni. (Aventuriera) © CCC

Patria sunt eu, esti tu, e tot ceea ce iubim, tot ceea ce visam, tot ceea ce va fi cand nu vom mai fi noi.

Voi uita si de viata mea, si de lacrimile sotiei mele, si de copiii mei, ca sa fiu folositor patriei.

Pentru ce te zbuciumi şi amar zâmbeşti? Dragă-mi este alta, tu deloc nu-mi eşti. Ştii prea bine însăţi, ştii prea bine tot - N-am venit la tine, să te văd nu pot. N-am avut ce face, când pe-aici treceam, Şi mi-a dat prin minte să mă uit pe geam. (Pentru ce te zbuciumi) (Traducere George Lesnea)

Mai mult îmi place Loara mea galică decât Tibrul latin, Mai mult, micuțul meu Liré decât Dealul Palatin Și mai mult, blândețea angevină decât aerul marin. (Fericit cel care, ca Ulise, a făcut o frumoasă călătorie, vol. Regretele) © CCC

Focul vânăt e gonit de vânt, zările-au uitat să mă mai doară… de iubire-ntâia oară cânt, la scandal renunţ întâia oară.   Am fost crâng părăginit pe loc La femei şi votcă dam năvală Nu-mi mai place azi să beau, să joc, Să-mi pierd viaţa fără socoteală.   E de-ajuns să te privesc tăcut Să-ţi văd ochii plini de tot înaltul Că uitând întregul tău trecut Tu să nu mai poţi pleca la altul.   Tu – mers gingaş, tu surâsul meu, Dac-ai şti, cu inima-i pustie, Cum poate iubi un derbedeu Şi cât poate de supus să fie.   Cârciumile le-aş uita pe veci n-aş mai şti nici versul ce înseamnă de-aş atinge-aceste braţe reci şi-al tău păr ca floarea cea de toamnă.   Veşnic te-aş urma pe-acest pământ Departarea mi-ar părea uşoară… De iubire-ntâia oară cânt La scandal renunţ întâia oară... (Focul vânăt)

Ca femeie, nu am patrie. Ca femeie, intreaga lume e patria mea.

Nu regret, nu mă jelesc, nu strig, Toate trec ca floarea spulberată. Veştejit de-al toamnei mele frig Nu voi mai fi tânăr niciodată. N-ai să mai zvâcneşti ca pân-acum, Inimă răcită prea devreme. S-o pornesc din nou desculţ la drum Stamba luncii n-o să mă mai cheme. Dor de ducă! Tot mai rar, mai rar, Pui pe buze flacăra pornirii. O, pierdutul prospeţimei har Cu vioiul clocot al simţirii! În dorinţi încep zgârcit să fiu, Te-am trăit sau te-am visat doar, viaţă? Parcă pe un cal trandafiriu Vesel galopai de dimineaţă. Toţi suntem vremelnici pentru veci Rar ning fagii frunzele deşarte… Binecuvântat să fie deci Că trăiesc şi că mă duc spre moarte. (Nu regret, nu mă jelesc, nu strig) (Traducere George Lesnea)

In fata zeilor si a oamenilor cu judecata, patria este mai pretuita, mai sfanta, mai respectata decat mama, decat tata, decat toti stramosii. Pentru patrie, chiar cand ne supara, trebuie sa avem veneratie, supunere si ingrijire.

Eu am rămas acelaşi, Cu inima, eu am rămas acelaşi. Ca albăstrelele în orz înfloresc pe faţa mea ochii. Ţesînd din poeme pînze de aur, Aş vrea să vă spun ceva duios. (Spovedania unui huligan)