Citate despre Daruri

De-ar fi să-ți împărtășești odată Tu bogățiile ce ai, Din toate darurile tale, Ți-aș cere-o lacrimă să-mi dai.   Mi-ai da atunci un strop de suflet, Ce din adâncuri îmi răsare, Căci numai din adâncul mării Se pescuiesc mărgăritare... (O lacrimă)

Veneam cântând spre ochii-ți visători, cu mari buchete-n braț. Aveai pe masă grădini și-alei de felurite flori, ca în Liban, pontifica mireasă.   Flori ce plutesc pe apă, flori de fulgi, sau flori în munți, pe niște stânci severe, flori grase tolănite-n clime dulci și flori ce cresc sub cer de sticlă-n sere.   Dar tu ai râs de gestu-mi desuet și de neprihănita-i vâlvătaie, ai pus sub îndoială un poet buchetul risipindu-l prin odaie.   M-am răzbunat atunci pe flori. Și sunt dușmanul lor de temut. Dau foc prin Rome de trandafiri, cutreier devastând hectare mari de flăcări și arome.   Fără grădini prin anii mei te plimbi, prădând frumos dactilii amintirii. Am palme însângerate și cu ghimpi, că-n drum am pălmuit toți trandafirii. (Prinos de flori)

Daruind lumina pe care nu o ai, o vei dobandi si tu.

Eu sunt cate putin din tot ce am intalnit.

Dumnezeu ne-a lăsat cel mai scump dar din toate: iubirea – jarul, lava – așa cum unor plante, le-a dat otrava.

Mi s-a oferit o vilă gratuită la Hollywood, dar am spus nu, mulțumesc, prefer să locuiesc în Italia. © CCC

Frumusetea unui dar e mai mica atunci cand cel care il face nu-i da nici o importanta.

Fără daruri, Crăciunul nu ar fi Crăciun. (Cele patru fiice ale doctorului March / Micuțele doamne)

Darurile cuceresc pe oameni si pe zei. Pana si Iupiter e impacat cu daruri.

Bis dat qui cito dat. Dă dublu cel ce dă repede. (Syrus)

S-au aprins în noapte stele. Ce aproape sunt de ele! Numai să întind o mână Și-una-n palm-o să-mi rămână. Mamă, vrei de ziua ta Să-ți aduc în dar o stea? (8 Martie)

Am dat totul soarelui, totul, in afara de umbra mea. © CCC

Nu există plăcere mai dulce decât să surprinzi reacția unui om căruia i-ai oferit mai mult decât se aștepta. (Spleen-ul Parisului) © CCC

Ce dar să-ți fac acum că-i primăvară? Din nori îți cos o rochie ușoară, Din ghiocei îți fac o cingătoare, La gât îți pun șirag de lăcrămioare.   Te-ncalț cu pantofiori de toporași, Să fii cea mai frumoasă din oraș. Vrei și brățări? Ba încă și cercei? Îți fac un set complet din brebenei.   Și gata! Nu mai am, știi bine C-am cheltuit vreo trei poieni cu tine! Mai vrei și pace, bucurii și sănătate? Din astea n-am, la Dumnezeu sunt toate.   Și-atunci cu dragoste-oi îngenunchea, Rugându-mă la El să ți le dea!

Spicul se recunoaşte după pai. (Odiseea)

Celui ce nu e bun platnic i se dau garanţii îndoielnice. (Odiseea)

Fie pomana cât de mică, bucuria e mare! (Odiseea)

Dumnezeu dăruiește atât cât putem noi primi de la el, iar acest lucru depinde de cât de mult ne-am golit de noi înșine.

Între oameni şi lei nu există cale de înţelegere dreaptă, oile și lupii nu au aceleaşi simțăminte; ei urzesc tot timpul moartea, unii altora. (Iliada)

O, pentru câte haruri mi-ai dăruit de-atunci, Ți-aș da atâtea imnuri cât fir de iarbă-n lunci, Ți-aș da atâtea lacrimi câți stropi pe-un cer senin, Dar numai doi ochi, Doamne, și doi genunchi Ți-nchin! (Pe ulițele lumii)