Ce dar să-ți fac acum că-i primăvară?
Din nori îți cos o rochie ușoară,
Din ghiocei îți fac o cingătoare,
La gât îți pun șirag de lăcrămioare.
Te-ncalț cu pantofiori de toporași,
Să fii cea mai frumoasă din oraș.
Vrei și brățări? Ba încă și cercei?
Îți fac un set complet din brebenei.
Și gata! Nu mai am, știi bine
C-am cheltuit vreo trei poieni cu tine!
Mai vrei și pace, bucurii și sănătate?
Din astea n-am, la Dumnezeu sunt toate.
Și-atunci cu dragoste-oi îngenunchea,
Rugându-mă la El să ți le dea!
Te leaga de lume ce-i dai, nu ce-ti da.
Lumea nu-ti poate darui ceea ce nu primeste de la tine.
O, pentru câte haruri mi-ai dăruit de-atunci,
Ți-aș da atâtea imnuri cât fir de iarbă-n lunci,
Ți-aș da atâtea lacrimi câți stropi pe-un cer senin,
Dar numai doi ochi, Doamne, și doi genunchi Ți-nchin!
(Pe ulițele lumii)
Frumuseţe, minte, vorbire aleasă; zeii nu dăruiesc aceluiaşi om toate harurile, o ştim prea bine.
(Odiseea)
Dumnezeu dăruiește atât cât putem noi primi de la el, iar acest lucru depinde de cât de mult ne-am golit de noi înșine.
Deschide-ți gura și închide-ți ochii și vezi ce îți va trimite Zeus.
© CCC
Chipul în care dăm face mai mult decât ceea ce dăm.
(Théodore)
Fericirea este ca o capodoperă: la cea mai mică eroare se denaturează, cea mai mică șovăială o modifică, cea mai mică lipsă de finețe o sluțește, cea mai mică prostie o amorțește.
(Memoriile lui Hadrian)
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.