Biblioteca Centrului Cultural Francez din Saigon, reprezentand o sursa inepuizabila de carti noi si vechi, o frecventam cu asiduitate. Aceasta mi-a permis sa frecventez nu numai marii autori francezi - Dumas, Hugo, Verne, Saint-Exupéry, care ma pasiona, - dar, de asemenea, sa descopar scriitori din intreaga lume. Detectivii Sherlock Holmes si Hercule Poirot, creati de pana lui Arthur Conan Doyle si Agatha Christie, ma fascinau in mod deosebit. Procesul reconstituirii crimei si a descoperirii vinovatului, dictate mai intai de intuitie, apoi printr-o deductie logica si rationala, ma atragea.
(Cosmosul si lotusul)
© CCC
Biblioteca pe care ți-o formezi reprezintă o viață. Niciodată, ca să zic așa, un număr de cărți răzlețe.
(Casa de hârtie)
Totul se schimba fara incetare in noi ca si in afara noastra; chiar cuvintele pe care le pronunt in acest moment ma schimba.
De fapt, scriitorul este propriul sau secretar. Cand scriu, indeplinesc o sarcina, ma aflu sub propria mea dictare, intr-un fel; fac treaba grea si obositoare de a pune in ordine propria mea gandire, propria mea dictare.
Acest om rafinat putu sa guste, in sfarsit, pe saturate, din marele lux care consta in a te lipsi de toate.
Biblioteca mea este alcătuită din cărți bune. Și cine sunt eu ca să stau lângă Virgiliu sau Stevenson? Deci nu este nici o carte de-a mea în casă. Nu vă temeți, nu veți găsi nici măcar un singur exemplar.
(Borges despre Borges. Convorbiri cu Borges la 80 de ani)
Intr-un univers in care toate se risipesc ca un vis, dorinta nemuririi n-ar fi cuviincioasa. Nu ma plang de faptul ca lucrurile, fiintele, inimile sunt sortite pieirii: o parte din frumusetea lor sta tocmai in durerea aceasta. Ce ma intristeaza este ca ele sunt unice.
© CCC
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.