Citate despre Biblioteca

Biblioteca pe care ți-o formezi reprezintă o viață. Niciodată, ca să zic așa, un număr de cărți răzlețe. (Casa de hârtie)

O biblioteca este o camera de prieteni. (Elogiu prieteniei) © CCC

Îmi găsisem religia: nimic nu mi se părea mai important decât o carte. În bibliotecă vedeam un templu.

Singurul lucru pe care trebuie să îl cunoşti cu precizie este unde se află biblioteca.

Biblioteca Centrului Cultural Francez din Saigon, reprezentand o sursa inepuizabila de carti noi si vechi, o frecventam cu asiduitate. Aceasta mi-a permis sa frecventez nu numai marii autori francezi - Dumas, Hugo, Verne, Saint-Exupéry, care ma pasiona, - dar, de asemenea, sa descopar scriitori din intreaga lume. Detectivii Sherlock Holmes si Hercule Poirot, creati de pana lui Arthur Conan Doyle si Agatha Christie, ma fascinau  in mod deosebit. Procesul reconstituirii crimei si a descoperirii vinovatului, dictate mai intai de intuitie, apoi printr-o deductie logica si rationala, ma atragea. (Cosmosul si lotusul) © CCC

Căutarea adevărului în bibliotecă. În cărţi. Cărţile sunt nenumărate; unde este începutul? Aceste ore de bibliotecă în care urmăreşti, în cărţi, adevărul! Şi deodată, cazi într-un gol. E noapte, nu mai înţelegi nimic.

Biblioteca nu are răceala impersonală a computerului.

Daca ai o biblioteca si o gradina, ai tot ce iti trebuie. © CCC

A construi o bibliotecă înseamnă a crea o viață. Biblioteca nu va fi niciodată o colecție întâmplătoare de cărți.

Biblioteca mea este alcătuită din cărți bune. Și cine sunt eu ca să stau lângă Virgiliu sau Stevenson? Deci nu este nici o carte de-a mea în casă. Nu vă temeți, nu veți găsi nici măcar un singur exemplar. (Borges despre Borges. Convorbiri cu Borges la 80 de ani)

Fără biblioteci ce ne-ar mai rămâne? N-am mai avea nici trecut și nici viitor.

Cea mai mare comoară este o bibliotecă bună.

Când întemeiezi biblioteci, pregăteşti hambare publice, strângi rezerve menite să preîntâmpine o iarnă a spiritului.

Toţi acei ce au acces la o bibliotecă, la cărţi, sunt nişte inşi mai buni decât alţii, mai fortificaţi, iar durerile îi ating mai puţin şi nefericirile trec mai repede.

În biblioteca defunctului meu părinte se găseau între trei şi patru mii de volume printre care abia se găseau zece sau cincisprezece cărţi scrise de autori români printre care Bolintineanu, Depărăţeanu, Creţeanu, Alecsandri, Ion Heliade-Rădulescu.

M-am întrebat de multe ori de ce păstrez cărţi care doar într-un viitor anterior m-ar fi  putut salva, care stau deoparte de itinerarele cele mai obişnuite, pe care le-am citit o singură dată  şi ale căror pagini vor mai sta închise mulţi ani. Poate pe vecie! (…) Deseori e mai dificil să te descotoroseşti de o carte decât s-o obţii. Ele se ţin scai de noi, graţie unui pact de necesitate şi de uitare, ca şi cum ar fi fost martorii unui moment din viaţa noastră, la care nu ne mai întoarcem. Dar câtă vreme rămân acolo credem că le adunăm. Am văzut că mulţi notează ziua, luna şi anul când le-au citit; trasează un calendar discret. Alţii, înainte de a le împrumuta, îşi scriu numele pe prima pagină, îşi notează într-o agendă persoana şi data. Am văzut volume ştampilate, ca acelea din bibliotecile publice, sau având o carte de vizită a proprietarului strecutată în interior. Nimeni nu vrea să rătăcească o carte. Preferăm să pierdem un inel, un ceas, umbrela dar nu cartea ale cărei pagini nu le vom mai citi, dar care păstrează în sonoritatea titlului ei, o veche şi, poate, pierdută emoţie. (Casa de hârtie)