Scriu în franceză pentru că mama mea, născută Mavrocordat, s-a căsătorit cu Lahovary, iar în urma pierderii unui copil și-a părăsit conacul din România, stabilindu-se la Paris, când aveam doar cinci ani. Așa se explică de ce limba în care îmi exprim gândurile este franceza. Sunt convinsă că asta nu poate aduce decât beneficii unui scriitor de origine română. Scriind într-o limbă universală, poți fi tradus și citit în întreaga lume, facilitând astfel cunoașterea spiritului autohton de către cei care nu îți cunosc limba. Și cred că toți aspirăm la universalitate...”
(„O oră cu Prințesa Martha Bibescu”, Ilustrațiunea română, 2 (An VIII): 15, 5 ianuarie 1936)
© CCC
Omul este o fiinta impotriva careia se coalizeaza timpul, necesitatea, intamplarea, impreuna cu neghioaba si mereu sporita intaietate a multimii, - raspunse filosoful linistit. Oamenii vor ucide omul.
Voioșia lui Coșbuc are însă și un revers trist, în viață fericirea alternând cu suferința. Pe nesimțite, idila se preface în trenos sau chiar bocet, într-o jelanie sfâșietoare, intonată ca o melodie litanică de înțeles misterior, obscur ca în Cântectul fusului, conținând o simbolistică stranie a crizei erotice juvenile.
(Despre Coșbuc)
Când te simți incapabil să scrii, te simți autoexilat.
© CCC
A scrie înseamnă, în primul rând, să nu fii văzut.
© CCC
Dintre toate speciile literare - hai sa zic mai bine: dintre toate felurile de a scrie - jurnalul e cea mai absurda. Mana ta stanga da bani mainii tale drepte. Notezi, pentru tine, ceea ce tu insuti stii de fapt mult mai bine decat cel care noteaza, caci durerea e autentica, pe cand "ma doare" e o conventie.
Fericirea este ca o capodoperă: la cea mai mică eroare se denaturează, cea mai mică șovăială o modifică, cea mai mică lipsă de finețe o sluțește, cea mai mică prostie o amorțește.
(Memoriile lui Hadrian)
Bărbaților le plac femeile care scriu. Chiar dacă nu o spun. Un scriitor este o țară străină.
© CCC
Frumusetea unui dar e mai mica atunci cand cel care il face nu-i da nici o importanta.
Fericirea scriitorului constă în voluptatea actului creator, dar şi în suma acelor drame care îl ocolesc datorită stilului de viaţă contemplativ. A privi şi a scrie în loc de a mânui spada.
(Voluptatea de a scrie)
Cât privește scrierile mele, nu le-am recitit niciodată. Nu le știu. Când scriu ceva, o fac pentru că trebuie. De îndată ce vede lumina tiparului, încerc să uit cât mai repede ce am scris.
(Borges despre Borges. Convorbiri cu Borges la 80 de ani)
A scrie e ca și cum ai construi un labirint. Spunem că este vorba despre lume, dar, în realitate, noi suntem centrul – scriem mereu despre noi înșine.
Anonim
© CCC
Scrisul nu este o profesie, ci o vocație a nefericirii.
© CCC
A scrie este un fel de a vorbi fara sa fii intrerupt.
(Jurnal)
Sa scrii – pentru a te cunoaste – si atat.
Trebuie să scrie numai acela căruia îi pasă de marile probleme ale umanității şi ale societății.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.