Dar cata nevoie aveam sa fiu fericita! De unde sa stiu ca fericirea nu e euforia, vartejul, betia, senzualitatea difuza, camuflata in atatea invelisuri poleite de o poezie falsa?!
Una dintre cele mai frecvente surse de eroare este de a pretinde ca explici prin intermediul ratiunii actiuni dictate de influente emotionale sau mistice.
Une des sources les plus fréquentes d'erreur est de prétendre expliquer avec la raison des actes dictés par des influences affectives ou mystiques.
(Hier et Demain)
Un om nu-şi poate planifica fericirea. El îşi poate concepe o existenţă echilibrată. Poate lupta şi trebuie să lupte pentru acest echilibru.
Fericirea suprema este de a fi iubiti pentru noi insine; sa spunem, mai bine, de a fi iubiti in pofida noastra.
Nu iubim in masura in care posedam, ci in masura in care asteptam.
© CCC
Folosinta, nu posesiunea, ne face fericiti.
Fericirea este diferită de plăcere: aceasta din urmă nu este legată de sentimentul existenţei, nu ne uităm pe noi înșine ca fiinţe singulare. Aici se află al doilea motiv care poate explica raritatea acestei fericiri în literatură.
(Înțelepciune străveche, lume modernă)
© CCC
Fericit cel care are și bogăţie și minte.
(Fragmente)
© CCC
Fericirea e ca un ecou; iti raspunde, dar nu vine.
(Cugetarile unei regine)
Nu exista nici fericire, nici nenorocire in lume; exista doar compararea unei stari cu cealalta, si atata tot. Doar cel care a simtit nefericirea cea mai cumplita e in stare sa simta cea mai mare fericire. Ca sa-ti dai seama cat de bine este sa traiesti, trebuie sa fi dorit sa mori.
Alergam dupa fericire pana departe, fie pe mare, fie pe uscat; dar fericirea e aici, aproape.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.