Citate de Elias Canetti

Nu exista om care sa iubeasca raul pentru ca e rau, ci iubeste in el numai avantajele si placerile pe care i le promite.

Nu face rau si acesta va inceta sa existe.

Suprema intelepciune este a distinge binele de rau.

Tot răul vine din faptul că marea majoritate a oamenilor nu au viață interioară și, din acest motiv, își doresc, râvnesc, vor viața altora. (Spiritul singurătății) © CCC

Nu putem invinge raul decat printr-un alt rau. (Mustele) © CCC

Nu de teama pedepsei sau a oprobriului public nu trebuie sa facem rau, ci din sentimentul datoriei si din vointa de a face binele.

Toate actiunile intregii noastre vieti sunt dictate de parerea normala despre bine si rau; aceasta conduce ratiunea in a face sau a nu face un lucru.

E stanjenitor sa iti explici reflectiile: e ca si cum le-ai retracta.

Doar cei care nu cred au dreptul la miracole.

A considera Raul drept opusul Virtutii inseamna sa-l onorezi prea mult. © CCC

Nu exista om atat de rau incat sa nu-l poti face bun la ceva.

Nu putem face unei persoane nimic mai rău decât de a ne ocupa în mod exclusiv de ea.

Intelegerea raului este o parte a indreptarii.

Nu e destul să nu faci nici un rău, ci trebuie să faci tot binele pe care-l poți face. (Aventurile lui Telemac)

Daca pentru rau vom plati cu bine, atunci cu ce vom plati pentru bine? Daca si pentru una si pentru alta rasplata-i aceeasi, atunci de ce sa fie oamenii buni?

Nu vom privi judecatile oamenilor, unele ca fiind absolut bune, altele ca absolut rele, dar vom inclina, de preferinta, catre parerea mai usor de sustinut, ca nimeni nu are perfecta dreptate si ca nimeni nu greseste cu totul…in toate este ceva bun, mascat, mai mult sau mai putin, de parti rele.

Daca cel ce invinge este bun, nu inseamna ca cel invins este rau.

Unul dintre cele mai grele lucruri este sa pui in armonie raul cu binele…si totusi, in lumea asta, ele se gasesc laolalta…si aceasta imbinare produce durere si fericire.

Binele si raul nu se decid in relatiile oamenilor intre ei, ci exclusiv in raporturile omului cu el insusi

Raul tine de nemarginire (infinit sau nelimitat), asa cum presupuneau in reprezentarile lor pitagoreicii, pe cata vreme binele tine de finit.