Citate de Anatole France

Nu poti sa dispretuiesti stiinta fara sa dispretuiesti ra­tiunea; nu poti dispretui ratiunea fara a dispretui pe om.

Exista un principiu: sa judeci omul dupa fapta.

Istoria poeziei nu trebuie căutată în biblioteci, ci în arhivele sufletului.

Esența artei este Poezia.

Eu am rămas acelaşi, Cu inima, eu am rămas acelaşi. Ca albăstrelele în orz înfloresc pe faţa mea ochii. Ţesînd din poeme pînze de aur, Aş vrea să vă spun ceva duios. (Spovedania unui huligan)

El pune în vers o muzică mai lină, Ca de zefir când printre flori s-alină Smulgând petale una după alta: Statui aş vrea sonetele să fie, Căci nu le-a scris cu pana pe hârtie, Ci le-a sculptat în marmoră cu dalta.

Nu eu plec in cautarea poeziei. O astept sa ma viziteze.

Nu e adevarat poet mare decat acela care creste puterea de a simti a neamului sau si prin el, a omenirii.

Muzica si poezia sunt o rugaciune.

Spectatorul cel mai inzestrat e acela care gaseste, cu pretul cine stie carui fericit contrasens, emotia cea mai pura si cea mai puternica.

O fapta-n sine nu dovedeste nimic. Gramada faptelor, in schimb, totalitatea, greutatea lor alcatuiesc valoarea unei fiinte umane.

Pentru mine, marea poezie a fost întotdeauna baia de frumuseţe în care m-am cufundat când am avut nevoie de intrarea în altă dimensiune. Poezia ţine, după părerea mea, de partea cea mai ascunsă, cea mai intimă a fiinţei noastre. Poezia echivalează aproape cu o rugăciune. În poezie te cufunzi pentru a te întoarce cu frumuseţe. În rugăciune intri pentru a te integra absolutului.

E mult mai usor sa promiti fericirea decat sa o dai.

Nu se iubesc cu adevarat decat aceia care nu se cunosc inca.

Adevaratele poezii incep acolo unde se incheie pe hartie.

Munca ii e prielnica omului. Il scoate din propria-i viata, ii intoarce privirile de la sine, il impiedica sa-l cerceteze pe acel altul care-i el si care-i face ingrozitoare singuratatea. E un leac al eticii si al esteticii. Munca mai are nepretuitul dar de a ne mangaia desertaciunea, de a amagi neputinta si de a ne insufla speranta intr-o intamplare fericita. Ne inchipuim ca prin ea ne inraurim soarta. Pentru ca nu pricepem legaturile firesti, care ne inlantuie propria sfortare de mecanica universala, ni se pare ca sfortarea aceasta e indreptata spre al nostru folos, impotriva restului. Munca ne da iluzia vointei, a fortei si a independentei. Ne indumnezeieste in ochii proprii. Face din noi, sub propria-ne privire, eroi, genii, demoni, demiurgi, zei, Dumnezeu.

Poezia nu reprezinta altceva decat echilibrul mental al vorbirii.

Poezia, care înfrumuseţează totul, a ştiut să confere faptelor celor mai extraordinare aparenţa realității. (Olimpicele)

Femeia face lumea. Ea e suverana: nimic nu se face decat prin ea si pentru ea.

Nu poti găsi nicăieri poezie dacă nu o porti in tine insuti. © CCC