Citate de Anatole France

Orice experienta are alte urmari pentru fiecare, dupa structura sufleteasca.

Cu cat ma gandesc mai mult la viata omeneasca cu atat sunt mai convins ca trebuie sa-i dam Mila si Ironia ca martori  si ca judecatori, asa precum egiptenii chemau asupra mortilor lor pe zeita Isis si pe Mephtis. Ironia si Mila sunt doua sfetnice minunate; una zambind, ne face viata amabila; cealalta, care plange, ne-o face sacra. Ironia pe care o invoc eu nu este cruda. Ea nu-si bate joc nici de iubire, nici de frumusete. E blanda si binevoitoare. Rasul ei potoleste mania si tot ea ne invata sa glumim pe seama railor si a prostilor, pe care, fara ea, am putea avea slabiciunea sa-i uram.

Fiecare dintre noi simte nevoia sa-si teoretizeze slabiciunile.

Numai imbecilitatea orgolioasa poate sa-si inchipuie ca a produs o opera care traieste prin ea insasi. Cea mai buna dintre ele, n-are valoare decat prin raporturile ei cu viata. Cu cat surprind mai lesne raporturile astea, cu atat opera intereseaza mai mult.

Nu poti sa faci vreun rau, cand ai doar dragoste in suflet.

Din slabiciune, oricine se socoate cu mintea lui, un centru-n univers.

Nu spune nimic bun despre tine, caci nimeni nu te va crede. Nu spune nimic rau despre tine, caci toti te vor crede.

Niciun lucru nu e bun pentru toti, ci numai in raport cu unii; niciun lucru nu e adevarat pentru toti, ci nu­mai in raport cu cine crede astfel: nu exista metoda sau teorie care sa se poata aplica oricui, fara exceptie.

Nimic nu e bun sau rau in natura decat in raport cu felul de a vedea si de a simti al fiintelor fata de obiectele cu care sunt in legatura.

Fiecare om are cu necesitate cea mai inalta idee despre sine; in consecinta, fiecare respecta in altul numai imaginea sa proprie si asemanarea cu sine.

Orice om cauta ca semenul sau sa-l aprecieze in aceeasi masura in care se apreciaza el insusi.

In arta, ca si in dragoste, instinctul este de ajuns.

Intr-o lume plina de oameni slabi, firavi, nestiutori, nu va mai exista pe lume frumusete.

Legea e moarta cand triumfa sceleratii.

Nu vedem lucrurile așa cum sunt, ci așa cum suntem noi.

Poezia nu-i alta decat o revarsare fireasca a inimii.

Ceea ce spui despre tine insuti e intotdeauna poezie.

Omului nu ii este dat sa iasa din sine insusi si sa se examineze la anumite intervale, facand abstractie de senzatia obisnuintei cu sine insusi. Iata ceea ce face ca fiecare din noi sa fie un mai bun critic al altora decat al lui insusi.

Vrabiei i se pare ca puiul ei nu ciripeste, ci canta ne­spus de frumos.

Nu iubim cu adevarat decat atunci cand iubim fara motive.