Citate de Mihail Codreanu

Isus veni și-n casa mea-ntr-o seară: Era-ntr-un tainic și suav apus... Și-am stat în casă singur cu Isus... Și-afară era blondă primăvară.   Atunci mi-a spus cu vocea lui cea clară Că oamenii sunt buni, deși l-au dus Să-l bată-n cuie pe Golgota sus, Fiindcă i-a iubit din cale-afară.   Și mi-a mai spus că poate fi iertat, Chiar Iuda, ce-l vându c-un sărutat, Ca să-și sporească cu treizeci, arginții.   Apoi, plecând, din prag mi-a spus așa: Comoara sufletului ca și-a minții E să iubești pentru-a putea ierta. (Solul Golgotei)

Nu putem inventa sentimente. Le putem descoperi si exprima, iubi si uri, le putem apropia de inima sau le putem respinge...Poezia nu este numai arta, ea este insasi viata, insusi sufletul vietii.

Nu pot concepe poezia fără un miracol de smerenie la baza ei. (Uz intern) © CCC

Cred că poezia, la un anumit nivel de plenitudine, nu este nici optimistă, nici pesimistă. Ea reprezintă, mai degrabă, o a treia stare a spiritului, unde contrariile încetează să existe. Nu mai există contrarii deasupra unui anumit nivel de altitudine. Astfel, poezia seamănă cu însăşi natura care nu este nici bună, nici rea; ea pur şi simplu este. Astfel, poezia nu se mai supune obişnuitelor distincţii cotidiene.

Poezia e o taina si o lucrare de sine statatoare.

In poezie, nimic nu e mai greu decat inceputul - poate, doar, sfarsitul.

A fost un trubadur odinioară Ce s-a-ndrăgit de-o castelană; dar Închisă-n turnul ei de fildeș rar, Frumoasa lui zăcea ca o comoară.   Atunci și-a-ntrupat într-o vioară Întregul sufletului său amar Și l-a trimis iubitei sale-n dar, Lăsându-se de dragul ei să moară.   Te-ascult cântând un tainic menuet… Și-mi pare că fantasticul poet Și-a-ncredințat vioarei tale rana;   Te-ascult cântând cu gândul în trecut Și-mi pare că suspină castelana De dorul trubadurului pierdut. (Unei violoniste)

N-am alt ideal decat de a fi poet, chiar daca n-as scrie, oricum as vrea ca gandirea sa-mi fie mereu aceea a unui poet. As vrea sa traiesc si sa mor ca un poet.

Viata trebuie inteleasa numai privind inapoi, dar trebuie traita privind inainte.

Comoara sufletului ca și-a minții E să iubești pentru-a putea ierta. (Solul golgotei)

Nu eu plec in cautarea poeziei. O astept sa ma viziteze.

Poezia si progresul sunt precum doi oameni ambitiosi care se urasc reciproc cu o ura instinctiva, iar cand se intalnesc pe acelasi drum, unul dintre ei trebuie sa cedeze.

Cele mai frumoase versuri sunt cele care nu se vor scrie niciodată. sau Cele mai frumoase versuri sunt cele care nu vor fi scrise niciodată. (Singur) © CCC

Privirea ta e trandafir în floare… Și fruntea, crin, și zâmbetele, miere… Și trupul, val, și mersul, adiere… Și glasul, cântec de privighetoare!   Tu ești a vieții mele sărbătoare Și-a bietului meu suflet reînviere- Căci mă renaști cu alba mângâiere Din grațiile tale-ncântătoare.   Dar de-aș atinge scumpa ta ființă Cu cea mai mică umbră de dorință, Aș profana iubirea mea curată,   Căci mi-aș mușca pe-a tale buze, visul Și-n sărutarea mea necumpătată Ca-ntâiul om, mi-aș pierde paradisul… (Mi-aș pierde paradisul)

Poezia, care înfrumuseţează totul, a ştiut să confere faptelor celor mai extraordinare aparenţa realității. (Olimpicele)

Poezia constă în faptul de a simți lucrurile ca fiind stranii, pe când retorica constă în faptul de a te gândi la ele ca fiind obișnuite. (Borges despre Borges. Convorbiri cu Borges la 80 de ani) © CCC

Şi te urăsc că-mi eşti atât de dragă. (De profundis)

Poezia constă în a spune, în mod studiat, un lucru obișnuit. © CCC

Poezia este pentru sentimente ceea ce este filosofia pentru idei. © CCC