Ridică-ncet lăsatele perdele

Cu mâna ta ușor înfiorată

Și din misterul umbrei încadrată,

Răsari în spumă albă de dantele.

 

E-un cer albastru ca de peruzele

Și-n noaptea de luceferi presurată,

Mireasma fânului cosit îmbată

Ca un narcotic visurile mele.

 

De-ai ști ce tristă-i fără tine Luna,

Tu ai veni la geam întotdeauna

Să-ți scalde păru-n blondele ei raze…

 

Și-n ochii tăi, haotica pribeagă,

Cu străluciri de tainice topaze,

Ar îngropa comoara ei întreagă…

(Sonata lunii)

Share |

Comments are closed.

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.