Citate despre Iertare

Iertarea nu schimbă şi nu şterge faptele. Cred că oamenii fac o confuzie: iau acceptarea drept iertare.

Ai dreptul sa ierti numai ce s-a facut in paguba ta.

Iarta pe altii adesea, niciodata pe tine insuti.

Nu poti ierta fara sa iubesti. Si nu ma refer la sentimentalism. Nu ma refer la sentimente de dragoste sau de duiosie. Vreau sa spun sa ai suficient curaj sa te ridici si sa spui, "Eu iert. Am terminat cu asta.” © CCC

Uita si iarta. Acest lucru nu este dificil atunci cand este inteles asa cum trebuie. Inseamna sa uiti de indatoririle care nu-ti convin si sa te ierti pe tine insuti pentru ca le-ai uitat. Printr-o practica perseverenta si o neabatuta hotarare poti ajunge sa faci cu usurinta lucrul asta.

Razbunandu-te, te faci egalul adversarului; iertandu-l, te arati superior lui.

Iti cer iertare nu pentru ca te parasesc, ci pentru ca am zabovit prea indelung.

Isus veni și-n casa mea-ntr-o seară: Era-ntr-un tainic și suav apus... Și-am stat în casă singur cu Isus... Și-afară era blondă primăvară.   Atunci mi-a spus cu vocea lui cea clară Că oamenii sunt buni, deși l-au dus Să-l bată-n cuie pe Golgota sus, Fiindcă i-a iubit din cale-afară.   Și mi-a mai spus că poate fi iertat, Chiar Iuda, ce-l vându c-un sărutat, Ca să-și sporească cu treizeci, arginții.   Apoi, plecând, din prag mi-a spus așa: Comoara sufletului ca și-a minții E să iubești pentru-a putea ierta. (Solul Golgotei)

Mi-e lira-n părăsire azvârlită De cănd spre tine sufletu-mi s-abate, Că n-am putut pe coarde numărate Să cânt iubirea mea nemărginită. Dar fruntea-mi, de privirea ta robită, Sub jugu-i se revoltă și se zbate: Ce vultur cu aripile tăiate Nu-și geme soarta lui înlănțuită? În ochii tăi mi-am îngropat avântul, - Deși, ca-n ei să nu-mi găsesc mormântul, Mă lupt cu mine și cu voia sorții!... …Și te iubesc cu-nfiorarea vagă Pe care-o dă presentimentul morții… Și te urăsc că-mi ești atât de dragă ! (De profundis)

Secretul in a ierta totul consta in a nu intelege nimic. © CCC

El pune în vers o muzică mai lină, Ca de zefir când printre flori s-alină Smulgând petale una după alta: Statui aş vrea sonetele să fie, Căci nu le-a scris cu pana pe hârtie, Ci le-a sculptat în marmoră cu dalta.

Posibilă sau imposibilă, iertarea ne întoarce spre trecut. Există, de asemenea, și ceva ulterior iertării. (Lumea educației – sept. 2000) Pentru unii, iertarea este imposibilă, pentru alții, este inerentă reconstrucției lor și dorinței de a merge mai departe. © CCC

Unui om îi accepţi firea, nu i-o ierţi.

Iertarea este forma suprema a iubirii.

Cand n-am iertat eu insumi, mai pot sa fiu iertat?

Nu-ţi trebuie statui, nici osanale, Căci versul tău cel ferecat în zale Mai tare-i decât bronzul şi granitul. (Statuii lui Eminescu)

Privirea ta e trandafir în floare… Și fruntea, crin, și zâmbetele, miere… Și trupul, val, și mersul, adiere… Și glasul, cântec de privighetoare!   Tu ești a vieții mele sărbătoare Și-a bietului meu suflet reînviere- Căci mă renaști cu alba mângâiere Din grațiile tale-ncântătoare.   Dar de-aș atinge scumpa ta ființă Cu cea mai mică umbră de dorință, Aș profana iubirea mea curată,   Căci mi-aș mușca pe-a tale buze, visul Și-n sărutarea mea necumpătată Ca-ntâiul om, mi-aș pierde paradisul… (Mi-aș pierde paradisul)

Femeia ne iarta rareori daca suntem gelosi si niciodata daca nu suntem. (Cele trei imposturi) © CCC

Comoara sufletului ca și-a minții E să iubești pentru-a putea ierta. (Solul Golgotei)

Cand ii ceri iertare unui Dumnezeu, constiinta este aceea care isi cere iertare sie insasi.