O poemă... după mine, trebuie să conţină tot: supărare, suferinţi, lăcrămi, disperări, dezgustări, scepticism, filosofie, credinţă, ironie, amor, înţelepciune, nebunie. O poemă trebuie să fie însăşi inima omului. Totul trebuie să întâlnească într-însa în confuziune şi pe neaşteptate, aşa cum este în viaţa reală. Râsul să fie lângă plâns; ura lângă amor. De la sublim la trivial, iată ce înţeleg eu prin o poemă, iată ce trebuie să fie ea! Pentru acest cuvânt, ea se compune din tot ce s-a scris şi s-a făcut până acuma, bun sau rău, şi se numeşte poema omenirii.
Sunt oameni care nu pot iubi pe unii fara sa urasca pe altii.
Încerc, mai ales, să dau viaţă poeziilor mele, să le dau un miros de pâine albă, un parfum de liliac, prospețimea unei tulpini de salvie.
(Elena sau regnul vegetal)
© CCC
Nu esti stapan pe tine insuti, asa indragostit cum sunt eu de tine.
(Ruy Blas, actul III, scena 1, Don Ruy Gomez catre Doña Sol)
© CCC
Poetul să nu aibă decât un model: natura; și o călăuză: adevărul.
(Un poet)
Lumea materiala se reazema pe echilibru, lumea morala, pe dreptate.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.