Citate de Ovidiu

Oamenii îşi pierd timpul printre lucrurile netrebuincioase.

A incerca intotdeauna sa ma inving pe mine insumi mai degraba decat soarta si sa schimb mai degraba dorintele mele decat ordinea lumii. (Discurs asupra metodei) René Descartes Inspirata de stoici, aceasta fraza constituie a treia maxima a moralei provizorii. Spre deosebire de stoici, Descartes nu precizează aici principiile unei morale definitive. In plus, în timp ce stoicii "doreau" ordinea lumii, Descartes se multumeste sa o accepte. De aceea, Descartes apare mai conformist decat Epictet.

Timpul e arta cea mai mare a omului.

Am dat un om al datoriei pe-o colecţionară de plăceri...

Ajunge o singura repetare pentru a demonstra ca timpul este o inselaciune.

Timpul e cel mai bun sfatuitor.

Nu mă pot întoarce la ziua de ieri pentru că atunci eram o persoană diferită. © CCC

Orice i-aş spune, trecutul nu i-l pot schimba şi nici amintirile.

Timpul uman nu are o traiectorie circulara, ci liniara. De aceea, omul nu poate fi fericit pentru ca fericirea este dorinta de repetitie. (Insuportabila usuratate a fiintei) © CCC

De ani de zile, timpul părea liniar, în ciuda obstacolelor, șocurilor, devierilor. Până în ziua în care o cădere mai profundă va spulbera cele mai mici repere. (Judecata lui Léa) © CCC

Adesea, intepatorul spin da nastere delicatilor trandafiri.

Timpul de care dispunem in fiecare zi este elastic; pasiunile pe care le incercam il dilata; acelea pe care le inspiram il ingusteaza si obisnuinta il umple.

Din dorinta de a justifica acte considerate până în prezent drept condamnabile, a fost schimbat sensul obisnuit al cuvintelor. © CCC

De indata ce vorbim o limba straina, expresiile faciale, gestica mainilor, limbajul corpului se schimba. Suntem deja altcineva. © CCC

Nu putem schimba nimic pana ce nu il vom accepta. Condamnarea nu elibereaza, ci asupreste.

Nu poti uita ca timpul trece decat intrebuintandu-l.

Totdeauna rasuna in preajma noastra o muzica, care ne vrajeste gandurile, ne subjuga inimile si ne sileste sa ne potrivim pasul dupa tactul ei. O muzica ce ne imbata, si ne sugereaza ritmul unui joc salbatic sau al unui mars funebru, ritmul unei romante visatoare sau al unui imn razboinic. Muzica aceasta: spiritul timpului.

Anul viitor nu exista. Nu avem decat efemera clipa prezenta.

Ne bucuram de frumusetea fluturelui, dar rareori admitem schimbarile prin care a trecut pentru a ajunge la acea frumusete. © CCC

Darurile cuceresc pe oameni si pe zei. Pana si Iupiter e impacat cu daruri.