Citate latine - Viciu

E cu putinta oare sa concepem virtutea fara vicii, iubirea fara uratenie... Suprimati un viciu si virtutea corespunzatoare va disparea cu dansul.

Cea mai mare parte a relelor savarsite de oameni i-au intampinat deghizate sub o haina care parea intr-adevar a necesitatii, apoi dupa ce au savarsit pacatul intr-o clipa de exaltare, de teama si de nebunie, oamenii vad ca ar fi putut trece pe langa el, ocolindu-l.

A vitiis nescit desistere, quando senescit. Nu poate sa se opreasca de la vicii, decat cand imbatraneste.

O virtute impinsa peste o anumita limita incepe a fi o curata meteahna.

Este in puterea noastra sa nu acceptam viciile; dar sa le prescriem o limita odata ce le-am acceptat, aceasta nu mai e in puterea nimanui.

Orice pacate, cat de mici, au avut nevoie in toate timpurile de justificare.

Ignorarea viciilor e mai utila la unii decat cunoasterea virtutilor la altii.

Virtutea nu înfrumusețează întotdeauna, dar viciul întotdeauna urâțește. (Flori, fructe și spini) © CCC

Virtutile exagerate devin aproape vicii. Sentimentele cele mai vrednice, daca le exagerezi, ajung sa fie blamate.

Aliena vitia in oculis habemus, a tergo nostra sunt. Avem sub ochi viciile altora, iar pe ale noastre la spate. (Seneca Philosophus)

Quod aetas vitium posuit, aetas aufert. Defectul pe care timpul l-a inradacinat in noi, numai timpul il va scoate.

Omne vitium in proclivi est. Toate viciile duc la decadere.

Sunt mai miscat de farmecele virtutii decat de diformitatile viciului; intorc spatele cu blandete celor rai, si zbor inaintea celor buni. Daca intr-o opera, intr-un caracter, intr-un tablou, intr-o statuie, este un colt frumos, intr-acolo mi se opresc ochii, nu vad decat lucrul acela, nu-mi amintesc decat de el, aproape uit restul. Cum ma transform cand totul e frumos!

Nu cunosc un mai puternic legamant intre doua suflete pe pamant - ca taina aceluiasi pacat.

Ebrietas est metropolis omnium vitiorum. Betia este izvorul tuturor viciilor.

Daca n-am avea defecte, nu ne-ar face placere sa le observam pe ale celorlalti.

Hominem non odi, sed eius vitia. Nu urasc omul, ci defectele lui.

Este un viciu comun oamenilor sa li se para mai frumoase lucrurile dificile, si cei mai multi considera ca nu stiu nimic cand descopera cauza clara si simpla a unui lucru, in timp ce admira unele teorii sublime si profunde ale filosofilor, desi acestea se sprijina, asa cum se intampla de cele mai multe ori, pe fundamente care n-au fost niciodata suficient cercetate de cineva; nebuni desigur, care prefera luminii, intunericul.

O  mare parte dintre oameni poseda, precum ierburile, insusiri ascunse pe care intamplarea le da la iveala.

Compesce mentem! Pune frau viciilor! (Horatius, Odae)