Citate latine - Viciu

Compesce mentem! Pune frau viciilor! (Horatius, Odae)

Nam vitiis nemo sine nascitur, optimus ille est Qui minimus urgetur. Nimeni nu vine pe lume fara vicii: dar cel mai bun om este acela care este stapanit de cele mai mici vicii.

Nulla sapientia naturalia corporis aut animi vitia ponuntur. Defectele innascute ale corpului sau ale sufletului nu se pot indeparta prin nici o stiinta.

Daca n-am avea defecte, nu ne-ar face placere sa le observam pe ale celorlalti.

O  mare parte dintre oameni poseda, precum ierburile, insusiri ascunse pe care intamplarea le da la iveala.

O virtute impinsa peste o anumita limita incepe a fi o curata meteahna.

Omne vitium in proclivi est. Toate viciile duc la decadere.

Ex vitio alterius sapiens emendat suum. Omul intelept isi corecteaza defectele sale vazand defectele altuia.

Vitia nobis sub virtutum nomine obrepunt. Viciile se cuibaresc in noi sub denumirea de virtuti. (Seneca Philosophus, Epistulae)

Dar viciul nu are catusi de putin drept mama invatatura, Iar virtutea nu este fiica ignorantei. (Tragicele) © CCC

Virtutea nu înfrumusețează întotdeauna, dar viciul întotdeauna urâțește. (Flori, fructe și spini) © CCC

Quod aetas vitium posuit, aetas aufert. Defectul pe care timpul l-a inradacinat in noi, numai timpul il va scoate.

Nu putem suporta nici viciile noastre, nici remediile lor. (Istoria Romei) © CCC

Este un viciu comun oamenilor sa li se para mai frumoase lucrurile dificile, si cei mai multi considera ca nu stiu nimic cand descopera cauza clara si simpla a unui lucru, in timp ce admira unele teorii sublime si profunde ale filosofilor, desi acestea se sprijina, asa cum se intampla de cele mai multe ori, pe fundamente care n-au fost niciodata suficient cercetate de cineva; nebuni desigur, care prefera luminii, intunericul.

A vitiis nescit desistere, quando senescit. Nu poate sa se opreasca de la vicii, decat cand imbatraneste.

Hominem non odi, sed eius vitia. Nu urasc omul, ci defectele lui.

Omne vitium semper habet patrocinium suum. Viciile isi gasesc intotdeauna o justificare. (Syrus, Sententiae)

Ebrietas est metropolis omnium vitiorum. Betia este izvorul tuturor viciilor.

Orice pacate, cat de mici, au avut nevoie in toate timpurile de justificare.

Este in puterea noastra sa nu acceptam viciile; dar sa le prescriem o limita odata ce le-am acceptat, aceasta nu mai e in puterea nimanui.