Citate despre Primejdie

Cand stai pe tarm nu-ti pasa de cel ce-n vijelii din greu despica valul de mare, in manii... Nu doara ca ti-ar face placere nenorocu-i, dar te desfeti la gandul de-a nu te sti in locu-i.

Îl îndemni [omul] ca să se bucure să Te laude, căci Tu ne-ai făcut pentru Tine și neliniștită este inima noastră până când se va odihni în tine. Tu excitas ut laudare te delectet quia fecisti nos ad te et inquietum est cor nostrum donec requiescat in te. (Confesiunile) Sfântul Augustin spune că Dumnezeu l-a creat pe om pentru uzul Său; omul a fost făcut ca să ducă la bun sfârșit lucrările pentru care Dumnezeu l-a proiectat, și anume să-L laude, să-I aducă slavă.

Nu dispretuim primejdia decat atunci cand n-o cunoastem.

Retragerea nu este fugă şi aşteptarea nu este prudenţă, atunci când primejdia este mai mare decât speranţa.

Odata prinsi intr-o primejdie, oamenii nu se mai tem de ea. Numai necunoscutul inspaimanta. Dar pentru oricine il infrunta, el inceteaza de a mai fi necunoscut.

Să iubești, într-adevăr, foarte mult intelectul (cunoașterea). Intellectum vero valde ama. (Epistula 413-14, 3) Prin intelect înțelegându-se capacitatea de a gândi, de a cunoaște, de a avea o activitate rațională, de a opera cu noțiuni, gândirea, rațiunea, înțelegerea, cunoașterea, în general. Atitudinea unui creștin în fața științei ar trebui să se bazeze pe o atitudine foarte pozitivă și deschisă, deoarece în măsura în care ne permite să cunoaștem mai bine universul, ne apropie puțin de imensa bogăție a planului creației lui Dumnezeu. Acei creștini cu o pregătire intelectuală mai mare ar trebui să fie reprezentanți activi în dezvoltarea științei, referindu-se la întregul ei, nu numai la știința experimentală, ci mai degrabă, la orice domeniu al cunoașterii. Chiar și în secolul al V-lea, Sfântul Augustin ne-a recomandat „Intellectum vero valde ama: să iubești foarte mult intelectul” (Sfântul Augustin, Epistola 413-14, 3). Nu trebuie să ne temem niciodată de adevăr, pentru că adevărul tânjește mereu după Dumnezeu. © CCC

Numai in fata mortii omul pricepe pretul vietii si numai primejdia ii oteleste sufletul.

Prefer sa am de-a face cu primejdiile sigure decat cu dezamagirile posibile.

Suntem mai mult inspaimantati decat apasati de greutati. Ne chinuim mai mult cu inchipuirea decat cu viata adevarata.

Nu vreau sa mă rog pentru a fi la adapost de pericole, ci pentru a le putea face faţă.

Omul puternic, capabil să îmbine îndrăzneala cu elocința, devine un cetățean primejdios când este lipsit de bun-simț. (Bacantele, 405)

Păcatul fiecărui om este instrumentul pedepsei lui, iar nelegiuirea lui îi este transformată în propriu-i chin.

Numai la primejdii grele il vezi pe om! Cand e batut de soarta, numai atunci il poti cunoaste bine, numai atunci el scapa din adancul inimii lui cuvantul adevarului. Numai atunci i se smulge si chipul sau ramane asa cum este.

Un suflet, in primejdii si-arata vrednicia.

Măsura potrivită în dragoste este să iubeşti fără măsură.

Oamenii caliti prefera primejdiile mari, situatiile amenintatoare, dar bine determinate, chinurilor nelamurite care preced o nenorocire definitiva.

Iubeşte şi fă ce vrei.

Doar in furtuni se-ncearca un om adevarat.

A da cu plăcere valorează mai mult decât ceea ce dai.

Dragostea ascunde o seamă de păcate.