Numai la primejdii grele
il vezi pe om! Cand e batut de soarta,
numai atunci il poti cunoaste bine,
numai atunci el scapa din adancul
inimii lui cuvantul adevarului.
Numai atunci i se smulge
si chipul sau ramane asa cum este.
Numai in fata mortii omul pricepe pretul vietii si numai primejdia ii oteleste sufletul.
Primejdia unui lucru consta cateodata in necunoasterea lui.
Omul puternic, capabil să îmbine îndrăzneala cu elocința, devine un cetățean primejdios când este lipsit de bun-simț.
(Bacantele, 405)
Prefer sa am de-a face cu primejdiile sigure decat cu dezamagirile posibile.
Suntem mai mult inspaimantati decat apasati de greutati. Ne chinuim mai mult cu inchipuirea decat cu viata adevarata.
Nu dispretuim primejdia decat atunci cand n-o cunoastem.
Retragerea nu este fugă şi aşteptarea nu este prudenţă, atunci când primejdia este mai mare decât speranţa.
Modestia e podoaba omului: sta bine oricui; totusi, ea e de doua ori mai mare la acela care ar fi in drept sa se mandreasca.
Primejdia uneste oamenii, produce martirii, da omului putere.
Virtutea unui om liber se vadeste deopotriva de mare cand ocoleste primejdiile ca si atunci cand le invinge.
Odata prinsi intr-o primejdie, oamenii nu se mai tem de ea. Numai necunoscutul inspaimanta. Dar pentru oricine il infrunta, el inceteaza de a mai fi necunoscut.
Inima unui om trebuie sa doreasca, sa ceara si sa spere ceva.
Doar in furtuni se-ncearca un om adevarat.
Inteleptii ajung prin greseala la adevar, dar prostii persista in greseli.
Cand stai pe tarm nu-ti pasa de cel ce-n vijelii
din greu despica valul de mare, in manii...
Nu doara ca ti-ar face placere nenorocu-i,
dar te desfeti la gandul de-a nu te sti in locu-i.
Ah! Să vină dragostea. Doar privirea ei poate face ca focul să te mistuie, O! Lume, și să te elibereze!
(Poem)
Cand nu poti ocoli primejdia, nu-ti ramane decat s-o infrunti curajos.