Citate despre Calatorie

A călători înseamnă a fi infidel. Fii astfel fără remușcări; uită-ți prietenii alături de străini. (Elogiul odihnei) © CCC

Visăm să călătorim prin univers; dar oare universul nu se află în noi? (Polen) © CCC

Ah, vraja ideilor si a lucrurilor spuse numai pe jumatate, a plecarilor fara itinerar, a revelatiilor neasteptate, a intalnirilor fortuite, a ruinelor scaldate de luna, a crampeielor de statui (cate sugestii, Dumnezeule, cate sugestii) si a metaforelor atat de frumoase de-ti vine sa inchizi ochii si s-asculti in tine o muzica ciudata ca o incantatie imprumutata de la amurg!

A da cu plăcere valorează mai mult decât ceea ce dai.

Calatoria nu este o femeie. Ea nu doreste contemplatie.

Călătorim în jurul lumii căutând ceva de care avem nevoie și ne întoarcem acasă pentru a-l găsi. © CCC

Retragerea nu este fugă şi aşteptarea nu este prudenţă, atunci când primejdia este mai mare decât speranţa.

Ştii ţara unde sînt lămîi în floare, şi portocale ard prin verzi frunzare? Din cerul clar adie vîntu-n pace, şi lauru-i semeţ, iar mirtul tace. O ştii cu-adevărat? Spre ea, spre ea, O, al meu drag, să plec cu tine-aş vrea!   Ştii casa? Ea se-nalţă pe coloane; sclipesc odăi şi strălucesc saloane, şi sînt statui, şi-ntorc priviri spre mine: Copilă tristă, ce-au făcut cu tine? O ştii cu-adevărat? Spre ea, spre ea, O, al meu domn, să plec cu tine-aş vrea!   Ştii creasta-n munţi, cu-a ei poteci de fum? Prin negură catîru-şi cată drum. În peşteri e sămînţă de balauri. Cad stînci şi vin puhoaie prin coclauri. O ştii cu-adevărat? Spre ea, spre ea Rîvnim. O, tată, să plecăm aş vrea! (Mignon) (Traducere Teodor Boşca)

Să ne imaginăm un om pe bicicletă: indiferent cine este, putem şti trei lucruri despre el. Ştim că dacă s-a urcat pe bicicletă trebuie să pedaleze. Ştim că la un moment dat se va opri şi va coborî. Şi, cel mai important, ştim că dacă într-un moment al călătoriei sale se va opri şi nu va mai pedala şi nu se va da jos, va cădea. Aceasta este metafora pentru călătoria prin viaţă a oricărui om, în orice societate.

Să iubești, într-adevăr, foarte mult intelectul (cunoașterea). Intellectum vero valde ama. (Epistula 413-14, 3) Prin intelect înțelegându-se capacitatea de a gândi, de a cunoaște, de a avea o activitate rațională, de a opera cu noțiuni, gândirea, rațiunea, înțelegerea, cunoașterea, în general. Atitudinea unui creștin în fața științei ar trebui să se bazeze pe o atitudine foarte pozitivă și deschisă, deoarece în măsura în care ne permite să cunoaștem mai bine universul, ne apropie puțin de imensa bogăție a planului creației lui Dumnezeu. Acei creștini cu o pregătire intelectuală mai mare ar trebui să fie reprezentanți activi în dezvoltarea științei, referindu-se la întregul ei, nu numai la știința experimentală, ci mai degrabă, la orice domeniu al cunoașterii. Chiar și în secolul al V-lea, Sfântul Augustin ne-a recomandat „Intellectum vero valde ama: să iubești foarte mult intelectul” (Sfântul Augustin, Epistola 413-14, 3). Nu trebuie să ne temem niciodată de adevăr, pentru că adevărul tânjește mereu după Dumnezeu. © CCC

Măsura potrivită în dragoste este să iubeşti fără măsură.

Trebuie să călătorești pentru a-ți confrunta și a-ți șlefui creierul cu cel al altora. (Jurnal de călătorie) În 1580, când Montaigne începuse deja să-și scrie Eseurile, a plecat pentru o călătorie de un an și jumătate prin Europa. Va vizita Italia, Elveția și Germania ceea ce îi va permite să scrie textul de mai sus în Jurnal de călătorie. © CCC

Fiecare, ca o albină, a cules din această călătorie impresiile potrivite sufletului său. Ca o albină s-a coborât când la o floare cu suc amar, când la o floare cu suc dulce – eu m-am adăpat din potirul tuturor florilor ce am întâlnit în cale.

Lumea e o carte, iar cei care nu călătoresc, citesc doar o pagină. Sfântul Augustin, teolog din secolul al IV-lea, născut dintr-un tată romano-african și dintr-o mamă berberă creștină, este considerat unul dintre cei patru părinți ai Bisericii Latine. Și-a petrecut copilăria în Numidia (în prezent o regiune a Algeriei) înainte de a pleca să studieze la Cartagina și apoi a rămas un an la Roma. © CCC

Zilele devin mai lungi şi asta ne dă energie şi putere, pentru că îţi spui că, nu peste mult timp, se va sfârşi şi iarna. Curând va fi Pastele, îţi urăm sărbători fericite! Zilele calde se apropie şi vom pleca, pentru o lună de zile, la munte. Cât de minunat va fi să scăpăm de tumultul oraşului, să trăim în mijlocul naturii, să ne regăsim pe noi înşine. Uneori e plăcut să te cufunzi într-o adâncă meditaţie, sunt sigură că şi ţie îţi place asta. (Trestia revoltată)

Iubeşte şi fă ce vrei.

Domnul Gaimard a călătorit de două ori în jurul lumii și a luat parte la nu știu câte expediții la pol; în acea zi ne-a povestit, cu verva lui meridională și pitorească, despre naufragiul Uraniei în Insulele Falkland; i-a făcut plăcere să ne povestească în narațiunea sa toate dovezile de curaj și sânge rece date în această împrejurare de doamna Freycinet, care îl însoțea pe soțul ei, comandantul Uraniei. Când a terminat, cineva a spus: „Săraca femeie, trebuie să fi suferit mult!” — Ţi-e milă de ea? am întrebat; eu o invidiez! (Călătoria unei femei la Spitzbergen, cap. Prima scrisoare, p. 1) © CCC

Avion: Acesta este a treia mea casa, dupa Paris si Los Angeles. Am facut de multe ori inconjurul lumii. Eu am micile mele tabieturi: pledul meu, perna mea si chiar farfurioarele mele, pe care le port cu mine. Muffin (Briosa), bichonul meu de 4 ani, a capatat, de asemenea, un obicei. Atunci cand ma vede facandu-mi valizele, sare in geanta ei: "Mai presus de toate, nu ma uita!" Anul acesta este prima data cand raman mai mult de patru luni la rand in acelasi loc. (Paris). Ma simt bine. In același timp, faptul de a nu mai pleca ma nelinisteste enorm. Sunt prea obisnuita sa plec si sa vin. A te fixa intr-un loc inseamna ca s-a terminat, ca te opresti. Inseamna sfarsitul. (Sylvie Vartan de la A la Z: A de la Avion) © CCC

M-am născut pentru a călători și a scrie versuri. © CCC

…am propus să căutăm un locşor retras şi patriarhal, departe de zarva înnebunitoare a lumii, unde să ne petrecem în visare o săptămână însorită, printre uliţele sale somnoroase, un ungher uitat de lume, tăinuit de zâne, ferit de freamătul mulţimii, un romantic cuib de vultur, cocoţat pe stâncile Timpului, de unde valurile zbuciumate ale secolului al nouăsprezecelea să se audă stins şi înăbuşit. (Trei într-o barcă)