Citate despre Calatorie

E tare folositor să călătoreşti, asta îţi stârneşte imaginaţia. Restul e numai oboseală şi decepţie. (Călătorie la capătul nopții)

Nimic nu dezvoltă inteligența precum o fac călătoriile. (Nimic nu dezvoltă inteligența precum călătoriile și intenționez să-ți perfecționez educația în acest fel, oferindu-ți un curs practic pe diferitele subiecte care se vor prezenta pe parcurs.) (Aventurile marelui Sidoine și ale micului Médéric) © CCC

În 1900, am făcut prima mea călătorie. A fost la Cagliari, frumoasa capitală a Sardiniei. Acolo l-am întâlnit pe soțul meu. Ulterior, ne-am mutat la Roma, unde locuiesc în prezent. Am scris și câteva poezii care nu au fost adunate într-un volum. © CCC

Fericit cel care, ca Ulise, a făcut o frumoasă călătorie. (vol. Regretele) © CCC

Fiecare, ca o albină, a cules din această călătorie impresiile potrivite sufletului său. Ca o albină s-a coborât când la o floare cu suc amar, când la o floare cu suc dulce – eu m-am adăpat din potirul tuturor florilor ce am întâlnit în cale.

Visăm să călătorim prin univers; dar oare universul nu se află în noi? (Polen) © CCC

Domnul Gaimard a călătorit de două ori în jurul lumii și a luat parte la nu știu câte expediții la pol; în acea zi ne-a povestit, cu verva lui meridională și pitorească, despre naufragiul Uraniei în Insulele Falkland; i-a făcut plăcere să ne povestească în narațiunea sa toate dovezile de curaj și sânge rece date în această împrejurare de doamna Freycinet, care îl însoțea pe soțul ei, comandantul Uraniei. Când a terminat, cineva a spus: „Săraca femeie, trebuie să fi suferit mult!” — Ţi-e milă de ea? am întrebat; eu o invidiez! (Călătoria unei femei la Spitzbergen, cap. Prima scrisoare, p. 1) © CCC

Ştii ţara unde sînt lămîi în floare, şi portocale ard prin verzi frunzare? Din cerul clar adie vîntu-n pace, şi lauru-i semeţ, iar mirtul tace. O ştii cu-adevărat? Spre ea, spre ea, O, al meu drag, să plec cu tine-aş vrea!   Ştii casa? Ea se-nalţă pe coloane; sclipesc odăi şi strălucesc saloane, şi sînt statui, şi-ntorc priviri spre mine: Copilă tristă, ce-au făcut cu tine? O ştii cu-adevărat? Spre ea, spre ea, O, al meu domn, să plec cu tine-aş vrea!   Ştii creasta-n munţi, cu-a ei poteci de fum? Prin negură catîru-şi cată drum. În peşteri e sămînţă de balauri. Cad stînci şi vin puhoaie prin coclauri. O ştii cu-adevărat? Spre ea, spre ea Rîvnim. O, tată, să plecăm aş vrea! (Mignon) (Traducere Teodor Boşca)

Adevarata calatorie consta nu in a cauta noi peisaje, ci in a privi cu alti ochi.

Lumea e o carte, iar cei care nu călătoresc, citesc doar o pagină. Sfântul Augustin, teolog din secolul al IV-lea, născut dintr-un tată romano-african și dintr-o mamă berberă creștină, este considerat unul dintre cei patru părinți ai Bisericii Latine. Și-a petrecut copilăria în Numidia (în prezent o regiune a Algeriei) înainte de a pleca să studieze la Cartagina și apoi a rămas un an la Roma. © CCC

Să ne imaginăm un om pe bicicletă: indiferent cine este, putem şti trei lucruri despre el. Ştim că dacă s-a urcat pe bicicletă trebuie să pedaleze. Ştim că la un moment dat se va opri şi va coborî. Şi, cel mai important, ştim că dacă într-un moment al călătoriei sale se va opri şi nu va mai pedala şi nu se va da jos, va cădea. Aceasta este metafora pentru călătoria prin viaţă a oricărui om, în orice societate.

Călătorim în jurul lumii căutând ceva de care avem nevoie și ne întoarcem acasă pentru a-l găsi. © CCC

Avion: Acesta este a treia mea casa, dupa Paris si Los Angeles. Am facut de multe ori inconjurul lumii. Eu am micile mele tabieturi: pledul meu, perna mea si chiar farfurioarele mele, pe care le port cu mine. Muffin (Briosa), bichonul meu de 4 ani, a capatat, de asemenea, un obicei. Atunci cand ma vede facandu-mi valizele, sare in geanta ei: "Mai presus de toate, nu ma uita!" Anul acesta este prima data cand raman mai mult de patru luni la rand in acelasi loc. (Paris). Ma simt bine. In același timp, faptul de a nu mai pleca ma nelinisteste enorm. Sunt prea obisnuita sa plec si sa vin. A te fixa intr-un loc inseamna ca s-a terminat, ca te opresti. Inseamna sfarsitul. (Sylvie Vartan de la A la Z: A de la Avion) © CCC

Oricine are nevoie de mai mult de o valiză este turist și nu un călător. © CCC

Visăm să călătorim în Univers. Dar universul nu este oare în noi? Adâncimile spiritului nostru nu le cunoaştem. Spre înăuntrul nostru, însă, duce drumul tainic. (Polen)

Ceea ce îmi place în călătorii este uimirea care te cuprinde la întoarcere. Stendhal, autorul romanelor Roșu și negru și Mănăstirea din Parma avea un asemenea gust pentru călătorii, încât și-a dat numele acestui sindrom: "sindromul Stendhal". Copleșit de vizita sa la Florența, a fost cuprins de amețeală: „la plecarea din [Bazilica] Santa Croce, îmi simțeam bătăile inimii, eram extenuat și mergeam cu teama de a nu cădea.” "Eram într-un fel de extaz, la ideea de a fi în Florența, aproape de marii oameni ale căror morminte le-am văzut. Absorbit în contemplarea frumuseții sublime... Ajunsesem în acel punct al emoției în care se întâlnesc senzațiile cerești date de Artele Plastice și sentimentele pasionale. Plecând de la Santa Croce, aveam palpitații, viața se scursese din mine, mergeam cu teama de a nu cădea." — Roma, Napoli și Florența, 1826, volumul II, p. 102.

***

Sindromul Stendhal, numit și „sindromul Florence”, este un ansamblu de tulburări psihosomatice (bătăi accelerate ale inimii, amețeli, sufocare, chiar halucinații) care apare la unii călători expuși la o operă de artă, care capătă o semnificație anume pentru ei, sau la o abundență de capodopere în același loc și în același timp. Se presupune că apare atunci când indivizii sunt expuși la obiecte sau fenomene de mare frumusețe. Sindromul Stendhal, care este destul de rar, face parte din ceea ce se numește sindromul călătorilor sau călătoria patogenă: călătoria în sine este cea care provoacă tulburări psihice unui subiect fără antecedente. © CCC

Era frumoasă ca soția altuia. © CCC

În opinia mea, a relata o călătorie înseamnă a portretiza țările prin care călătorești, iar naratorul nu are dreptul să le facă de nerecunoscut.

A călători înseamnă a fi infidel. Fii astfel fără remușcări; uită-ți prietenii alături de străini. (Elogiul odihnei) © CCC

Poţi să te prefaci că ai inimă, dar nu că ai minte. © CCC