Ştii ţara unde sînt lămîi în floare,
şi portocale ard prin verzi frunzare?
Din cerul clar adie vîntu-n pace,
şi lauru-i semeţ, iar mirtul tace.
O ştii cu-adevărat?
Spre ea, spre ea,
O, al meu drag, să plec cu tine-aş vrea!
Ştii casa? Ea se-nalţă pe coloane;
sclipesc odăi şi strălucesc saloane,
şi sînt statui, şi-ntorc priviri spre mine:
Copilă tristă, ce-au făcut cu tine?
O ştii cu-adevărat?
Spre ea, spre ea,
O, al meu domn, să plec cu tine-aş vrea!
Ştii creasta-n munţi, cu-a ei poteci de fum?
Prin negură catîru-şi cată drum.
În peşteri e sămînţă de balauri.
Cad stînci şi vin puhoaie prin coclauri.
O ştii cu-adevărat?
Spre ea, spre ea
Rîvnim. O, tată, să plecăm aş vrea!
(Mignon)
(Traducere Teodor Boşca)
Ah, vraja ideilor si a lucrurilor spuse numai pe jumatate, a plecarilor fara itinerar, a revelatiilor neasteptate, a intalnirilor fortuite, a ruinelor scaldate de luna, a crampeielor de statui (cate sugestii, Dumnezeule, cate sugestii) si a metaforelor atat de frumoase de-ti vine sa inchizi ochii si s-asculti in tine o muzica ciudata ca o incantatie imprumutata de la amurg!
Domnul Gaimard a călătorit de două ori în jurul lumii și a luat parte la nu știu câte expediții la pol; în acea zi ne-a povestit, cu verva lui meridională și pitorească, despre naufragiul Uraniei în Insulele Falkland; i-a făcut plăcere să ne povestească în narațiunea sa toate dovezile de curaj și sânge rece date în această împrejurare de doamna Freycinet, care îl însoțea pe soțul ei, comandantul Uraniei.
Când a terminat, cineva a spus: „Săraca femeie, trebuie să fi suferit mult!”
— Ţi-e milă de ea? am întrebat; eu o invidiez!
(Călătoria unei femei la Spitzbergen, cap. Prima scrisoare, p. 1)
© CCC
Mai presus de toata suferinta cu care omenirea plateste fiecare pas inainte, nu exista oare un tel necunoscut si indepartat, ceva superior, bun, drept, definitiv, catre care mergem fara sa stim si care ne umple inima de nevoia indarjita de a trai si de a spera?
În 1900, am făcut prima mea călătorie. A fost la Cagliari, frumoasa capitală a Sardiniei. Acolo l-am întâlnit pe soțul meu. Ulterior, ne-am mutat la Roma, unde locuiesc în prezent. Am scris și câteva poezii care nu au fost adunate într-un volum.
© CCC
Nimic nu dezvoltă inteligența precum o fac călătoriile.
(Nimic nu dezvoltă inteligența precum călătoriile și intenționez să-ți perfecționez educația în acest fel, oferindu-ți un curs practic pe diferitele subiecte care se vor prezenta pe parcurs.)
(Aventurile marelui Sidoine și ale micului Médéric)
© CCC
Fericit cel care, ca Ulise, a făcut o călătorie frumoasă, sau a obținut Lâna de Aur, și apoi se întoarce, cu experiență și cunoștințe, pentru a-și petrece restul vieții în mijlocul familiei sale.
(vol. Regretele)
Să ne imaginăm un om pe bicicletă: indiferent cine este, putem şti trei lucruri despre el. Ştim că dacă s-a urcat pe bicicletă trebuie să pedaleze. Ştim că la un moment dat se va opri şi va coborî. Şi, cel mai important, ştim că dacă într-un moment al călătoriei sale se va opri şi nu va mai pedala şi nu se va da jos, va cădea. Aceasta este metafora pentru călătoria prin viaţă a oricărui om, în orice societate.
Dragostea e ca randunelele, poarta noroc casei unde se aciuaza.
Fiecare, ca o albină, a cules din această călătorie impresiile potrivite sufletului său. Ca o albină s-a coborât când la o floare cu suc amar, când la o floare cu suc dulce – eu m-am adăpat din potirul tuturor florilor ce am întâlnit în cale.
Adevarata calatorie consta nu in a cauta noi peisaje, ci in a privi cu alti ochi.
Numai neputinciosii dispretuiesc puterea.
Nomad: Calatoria este inscrisa in ADN-ul meu din frageda copilarie.
(Sylvie Vartan de la A la Z: N de la Nomad)
© CCC
E tare folositor să călătoreşti, asta îţi stârneşte imaginaţia. Restul e numai oboseală şi decepţie.
(Călătorie la capătul nopții)
M-am născut pentru a călători și a scrie versuri.
© CCC
- La vârsta ta se merge la bal și nu la pol.
- Unul nu îl împiedică pe celălalt; dacă mă întorc, voi avea destul timp să merg la bal.
- Și dacă nu te întorci?
- Veți avea plăcerea de a spune: i-am prezis bine.
(Călătoria unei femei la Spitzbergen, cap. Prima scrisoare, p. 3-4)
© CCC
Avion: Acesta este a treia mea casa, dupa Paris si Los Angeles. Am facut de multe ori inconjurul lumii. Eu am micile mele tabieturi: pledul meu, perna mea si chiar farfurioarele mele, pe care le port cu mine. Muffin (Briosa), bichonul meu de 4 ani, a capatat, de asemenea, un obicei. Atunci cand ma vede facandu-mi valizele, sare in geanta ei: "Mai presus de toate, nu ma uita!" Anul acesta este prima data cand raman mai mult de patru luni la rand in acelasi loc. (Paris). Ma simt bine. In același timp, faptul de a nu mai pleca ma nelinisteste enorm. Sunt prea obisnuita sa plec si sa vin. A te fixa intr-un loc inseamna ca s-a terminat, ca te opresti. Inseamna sfarsitul.
(Sylvie Vartan de la A la Z: A de la Avion)
© CCC
Calatoria nu este o femeie. Ea nu doreste contemplatie.
Fericit cel care, ca Ulise, a făcut o frumoasă călătorie.
(vol. Regretele)
© CCC
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.