Citate de Marcus Aurelius

Moartea loveste nepartinitoare cu lovituri de picior in usa saracului ca si in portile imparatilor.

Cat de mult se revolta sufletul nostru la gandul ca personalitatea noastra inceteaza odata si ca pierim in vesnicie.

Cele mai convingătoare argumente pe care trebuie să le avem în vedere mereu să fie acestea două: primul constă în faptul că lucrurile însele nu atrag sufletul, ele se găsesc în afara lui, iar înclinaţiile noastre se petrec exclusiv din pricina închipuirii noastre lăuntrice. Iar al doilea e acela că tot ceea ce vezi se schimbă atât de repede, încât încetează pe loc să existe. La câte schimbări nu eşti tu însuţi martor - să te gândeşti în permanenţă la asta. Lumea e schimbare, viaţa e senzaţie.

Limita dintre viaţă şi moarte se numeşte tăcere.

Moartea e urata, oricat de mare-i faima.

Obisnuieste-te cu gandul ca moartea nu constituie nici un rau pentru noi, deoarece tot binele si tot raul ni se afla in senzatii, iar moartea nu-i altceva decat lipsa de senzatii. De aici urmeaza ca cunoasterea exacta a acestui fapt, anume ca moartea nu constituie nici un rau pentru noi, ne face sa ne bucuram de viata aceasta muritoare, indepartandu-ne de gandul unei vieti vesnice si de dorinta de nemurire. Asadar, raul cel mai grozav, moartea, nu-i nimic pentru noi, deoarece atat timp cat traim, moartea nu exista: iar in clipa cand vine moartea, atunci nu mai suntem noi. Moartea nu exista nici pentru vii, nici pentru morti, deoarece pentru unii nu-i ea de fata, iar pentru ceilalti nu mai sunt ei.

Moartea nu ne priveste pe noi, ci pe acea putere care o da. Noi n-o putem face asa sau altfel in esenta ei. Pe noi ne priveste viata, caci noi o cream din zilele ce ni se dau.

Crisalida se sfarama cand zboara fluturele. De ce te-ai plange, ca de la tine, nimicindu-te, a plecat libera in lume ideea pe care ai hranit-o din insasi fiinta ta.

Nu se moare de bătrâneţe, ci de boală.

Să nu te abată nici disperarea altuia, nici triumful.

Cine a învățat să moară s-a dezvatat să fie sclav. (Eseuri) Michel de Montaigne Despotul nu-si poate exercita puterea decat dacă oamenii lui se tem de el. Frica, prin excelenta, este, desigur, cea fata de moarte pentru că moartea este ireversibilă (nu este valabil acelasi lucru in cazul pierderii bunurilor). Dar ce mai poate face despotul împotriva celui care a învățat să nu se teama de moarte?

Poate că atunci când vom muri, poate doar moartea ne va da cheia și continuarea și sfârșitul acestei aventuri eșuate. (Marele Meaulnes) © CCC

Incepi sa mori atunci cand pe nici un plan de activitate nu te mai poti depasi.

Este un privilegiu al omului de a iubi chiar pe aceia care il fac sa sufere.

Moartea este mai blândă decât tirania. (Agamemnon, 458)

Pierzi in viata ani si la moarte cersesti o clipa.

Nici o filozofie nu ma poate impaca cu gandul mortii, pe care o consider ca o pravalire in neant. Vreau sa traiesc!

Daca moartea e intr-adevar o primejdie, trebuie s-o intampinam asa cum ii sade bine unui om: adica barbateste si cu suflet linistit.

Nu murim pentru totdeauna; chiar dacă murim, prin credinţă suntem vii.

Nu cred in viata de apoi, dar o sa-mi iau lenjerie de schimb cu mine.