Citate de Alceu

Dragostea, ura, n-ai decât de ales, totul se află sub acelaşi acoperiş şi poţi, dedublându-ţi existenţa, să dezmierzi cu o mână şi să loveşti cu cealaltă. (Legăturile primejdioase)

Iubirea este un remarcabil falsificator de bani, care mereu transformă nu doar mărunţişul în aur, ci, de multe ori, şi aurul în aramă.

Dragostea, sub toate formele ei, este drumul unic care duce spre puritatea morala.

Sufletul pereche este ceea ce aspiram noi si am vrea sa intelegem despre noi, este ceea ce consideram a fi perfectiune, puritate si nemarginire la propria noastra fiinta.

Dragostea nu este doar un sentiment, ea este, de asemenea, o arta. (Cautarea absolutului) © CCC

Aşadar că un om care iubeşte în chip nobil, cunoaşte iubirea printr-o milă fără de limite, o încredere inexprimabilă şi o compătimire nesfârşită; şi unul care iubeşte în chip lipsit de nobleţe, prin gelozie nebunească, ură nestăvilită şi pofte de nepotolit; dar iubirea fără valuri nu o cunoaşte nimeni. (Rosa alchemica)

Iubire, dă-mi puterea ta, și această forță mă va salva. (Romeo și Julieta, 1597)

Cand iubesti puternic, gasesti intotdeauna ceva nou in persoana iubita.

Iubirea, trebuia să vină pe neaşteptate, cu tunete şi fulgere – uragan din cer care se prăbuşeşte peste viaţă, o schimbă total, smulge voinţele precum frunzele şi târăşte cu el în furtună inima. (Doamna Bovary)

Cel mai serios lucru pe care îl facem pe acest pământ este să iubim, restul nu contează. ​© CCC

Cine iubeşte, acela se şi teme; iubirea este un vas al suferinţei; în iubire îşi au rădăcina suferinţele; renunţă la ele şi trăieşte fericit.

Iubirea este singura pasiune care se plateste cu o moneda fabricata de ea insasi.

Arcadienii erau consumatori de castane. (Fragment LXXXVI. „Noua enciclopedie a citatelor practice a lui Hoyt”, 1922) Arcadieni: oameni de o simplitate rustică, păstori din Arcadia (”țara idilelor și a fericirii pastorale"). © CCC

Ningea cu flori de iasomii Și încă mai eram copii Când ne-a lovit sub cer deschis un fel de moarte Și-am tot căzut din vis in vis Până la marele abis Unde nici gândul nu e-n stare să te poarte Si-n clipa aceea se năștea, Din jocul nostru, prima stea, Înlănțuindu-ne cu dor până departe, Copii uitați de capul lor, Cât de ușor pluteau în zbor Fără să credem că iubirea nu ne vrea. Fostele iubiri, simple amintiri, Strânse-ntr-un album, Mă-nsoțesc și-acum prin lume, Dar pustiu ar fi dacă într-o zi Fără iubire lângă tine m-aș trezi. Nici nu mai știu pe unde ești, Cum te-ai numit, cum te numești Și pentru cine mai suspini în așteptare. Sunt pline viețile de spini Și-ai scăpătat printre lumini Deși pe nimeni n-am iubit așa de tare. Au fost odată două stări Care-nălțau din joacă scări, Să dea o fugă peste zări până la soare, Copii frumoși, îndrăgostiți, Păream pe veci înlănțuiți Fără să credem că iubirea nu ne vrea. (Fostele iubiri) Fostele iubiri - interpret Ștefan Hrușcă

Fata pe care ai iubit-o la optsprezece ani si n-ai mai vazut-o de atunci, o iubesti toata viata.

De aproape două mii de ani ni se predică să ne iubim, iar noi ne sfâşiem…

Dragostea pe care o poți măsura este întotdeauna foarte săracă.

Ceea ce simt pentru Sofia nu este dragoste, ci religie. Iubita mea este un univers, iar universul este prelungirea iubitei mele. (Jurnal)

Iubirea cu adevărat omenească se poate baza doar pe respectul reciproc al demnităţii omeneşti, şi nu doar pe un capriciu al sentimentelor sau pe un capriciu al inimii.

Cine poate pune frau indragostitilor si sa dea legi?