Citate despre Indragostiti

Singurul mijloc prin care, intr-o clipa, intreaga fiinta a omului poate fi redesteptata, este iubirea.

Nu iubesc cei ce nu-si arata iubirea. (Doi domni din Verona)

Când iubirea stabilește regulile, dorința de putere nu mai există; acolo unde puterea este cea care domină, iubirea este distrusă. Una este umbra celeilalte.

Ce e dragostea? Nevoia de a iesi din tine insuti.

Cand iubesti puternic, gasesti intotdeauna ceva nou in persoana iubita.

Dacă dragostea îi face inteligenți pe proști, uneori îi face foarte proști pe cei inteligenți. © CCC

Cand dragostea vorbeste, vocile tuturor zeilor par a fi adormite in armonia raiului.

Dragostea este singura floare care creşte şi înfloreşte fără ajutorul anotimpurilor.

O dragoste înşelată nu se mai cheamă dragoste.

Iubitul meu, ce către zări senine m-ai înălţat din cazna ţărnei crunte, suflându-mi duh de viaţă peste frunte prin lâncedele bucle în ruine;   mi-ai dat cu un sărut luciri divine ce văd heruvii pe celesta punte. Când n-aveam pace pe pământ niciunde, cătând pe Domnul, te-am aflat pe tine!   Ş-aflându-te-s puternică, ferice. Ca unul care-n câmp de asfodele priveşte-n urmă bucuros şi zice   adio timpurilor sterpe, grele, azi între bun şi rău stau mărturie că doar murind şi doar iubind se-nvie.   (Sonetul 27 / Sonnet XXVII) traducere de Paul Abucean

Dragostea fără gelozie e ca un polonez fără mustață. Proverb polonez © CCC

Tulbură pacea doar o pasăre, un clopot… Parcă-ar vorbi în taină cu-amurgul amândoi. E liniştea de aur. E seara de cristale. Candori rătăcitoare trec legănând copacii. Şi dincolo de toate prin vis pârâul clar printre mărgăritare spre infinit aleargă… Singurătate! Totul e limpede şi stins… Tulbură pacea doar o pasăre, un clopot… Iubirea e departe… Nepăsătoare, calmă, inima-i liberă. Nici veselă, nici tristă. Culori, parfumuri, brize şi cântece o fură… Parcă-ar pluti pe lacul unor simţiri imune… Tulbură pacea doar o pasăre, un clopot… Parcă-ai putea cu mâna s-atingi eternitatea… (Oră imensă)

Cand iubim cu putere, increderea ca si teama sunt inexplicabile.

Sufletul cuprins de harul iubirii, aureolează o fiinţă, devenind generos cu celelalte fiinţe, risipind şi spre ele firimituri de bunătate, respingând trivialitatea, grosolănia.

Platon îl întreabă pe Socrate ce e dragostea... Socrate:  - Du-te pe câmp și adu-mi cea mai deosebită frunză... Platon revine fără să aibă nicio frunză în mână și spune: -  Am găsit cea mai frumoasă frunză de pe câmp, dar nu am luat-o gândindu-mă că aș putea găsi una și mai frumoasă. Negăsind alta mai frumoasă, m-am întors în acel loc, dar frunza dispăruse... Socrate: - În viață, întotdeauna căutăm ce este cel mai bun. Când, în sfârșit, îl găsim, considerăm că ni se cuvine și așteptăm ceva și mai bun...  neștiind că era CEL MAI BUN SI ULTIMUL!!! © CCC

Mai intai iubesti natura. Abia mult mai tarziu ajungi la om.

Pentru că revelaţia unirii desăvârşite aceasta e: te regăseşti pe tine în clipa când te pierzi. (Nuntă în cer)

Tocmai acum, tocmai acum când o iubesc cel mai mult, tocmai acum am mințit-o. Tocmai acum, tocmai acum când ea ține cel mai mult la mine, tocmai acum am umbrit-o. Tocmai acum, tocmai acum când ea se gândește la mine, fluier a pagubă. Tocmai acum, tocmai acum când ea e cea mai frumoasă de pe lumea stelelor mele, orbesc. Tocmai acum, tocmai acum când îi simt grația străbătând toate zidurile orașului, surzesc. Tocmai acum, tocmai acum când simt că ei îi este dor de mine, îmi jignesc prietenii nemaisuportând cât de dor poate să-mi fie de ea. Tocmai acum, tocmai acum când ea își calcă de drag de mine rochia în carouri, eu stau și curăț lănci cu benzină ca să le azvârl în animale și în vulturi. Tocmai acum, tocmai acum când ar fi trebuit să fiu cuprins de o tandră alergare, mă prelungesc în vis de frica de a fi fericit. Tocmai acum, tocmai acum când ea iradiază de lumina inimii ei, citesc despre toate novele și toate stelele explodate și mă lungesc cât cea mai lungă stradă din oraș și mă asfaltez și mă îmbrac în ninsoare și gheață, mai ales în gheață, mai ales în gheață, mai ales în gheață, ca ea, scumpa și divina de ea trecând să alunece și să cadă și să-și rănească glezna, pe care, doamne, de atâta vreme nu i-am mai sărutat-o. La urma urmei, cine are curajul să sărute o gleznă dacă ea nu șchioapătă?! (Ea)

A fost un trubadur odinioară Ce s-a-ndrăgit de-o castelană; dar Închisă-n turnul ei de fildeș rar, Frumoasa lui zăcea ca o comoară.   Atunci și-a-ntrupat într-o vioară Întregul sufletului său amar Și l-a trimis iubitei sale-n dar, Lăsându-se de dragul ei să moară.   Te-ascult cântând un tainic menuet… Și-mi pare că fantasticul poet Și-a-ncredințat vioarei tale rana;   Te-ascult cântând cu gândul în trecut Și-mi pare că suspină castelana De dorul trubadurului pierdut. (Unei violoniste)

Ceea ce este important este intensitatea iubirii pe care o puneti in cel mai mic gest. © CCC