Toate actiunile noastre trebuie sa tinda sa ne abata de la suferinta si neliniste. In clipa cand am atins acest tel, toate furtunile sufletului se imprastie, deoarece fiinta noastra nu mai rataceste spre lucruri care-i lipsesc si nici nu cauta altele prin care ar putea sa-si acopere nevoia de sanatate sufleteasca sau fizica. Caci noi urmarim placerea numai atunci cand suferim de lipsa ei. In momentul cand nu mai suferim, nu avem nevoie de placeri. De aceea sustinem ca placerea este inceputul si telul unei vieti fericite. Placerea este, dupa noi, cel mai insemnat bun al naturii… Cand sustinem ca placerea este scopul suprem, nu ne gandim la placerile destrabalatilor si ale simturilor, asa cum pretind cativa nestiutori care combat si deformeaza invatatura noastra, ci ne referim numai la lipsa suferintelor fizice si psihice… Nu exista viata placuta fara intelepciune, onestitate si dreptate, iar acestea nu pot fi despartite de placere. Cine nu traieste rational, onest si drept, acela nu are o viata fericita.
Ar trebui sa scriem intotdeauna doar despre ceea ce ne place. Uitarea şi tacerea sunt pedeapsa pe care o aplicam asupra a ceea ce am constatat ca este urat sau comun, in calatoria prin viata.
Scopul tuturor actiunilor noastre este, in general, placerea.
Societatea este bine cârmuită când cetățenii se supun magistraților, iar magistrații, legilor.
(Fragmente)
Daca ai invatat sa asculti, te vei pricepe sa comanzi.
Fericirea este diferită de plăcere: aceasta din urmă nu este legată de sentimentul existenţei, nu ne uităm pe noi înșine ca fiinţe singulare. Aici se află al doilea motiv care poate explica raritatea acestei fericiri în literatură.
(Înțelepciune străveche, lume modernă)
© CCC
Omul care a incercat multe placeri variate e capabil sa le prefere pe unele, altora…Ne facem astfel educatia gustului pentru diferite placeri, putem chiar sa folosim experienta altuia sau sa i-o transmitem altuia pe a noastra. Stim ca placerile spirituale, cu conditia sa nu fie exclusive si sa presupuna existenta altora, asa cum nota fundamentala presupune armonicele sale, stau inaintea celorlalte placeri; le cultivam de preferinta, dezvoltam finetea gustului cu care le incercam si, de bine de rau, ne mentinem acest plan al vietii alaturi de celelalte planuri ce-l insotesc, sau il acopera, sau il clatina: planul profesional, planul moral.
Dorinta de a placea este pentru suflet ceea ce este podoaba pentru frumusete.
Placerea este trecatoare, nu fericirea.
(Interviu pentru Studio Magazine, iulie 2005)
© CCC
Nu poate fi neplacere in sfortarea pe care o faci spre a produce placere altora.
Nu exista placere comparabila cu aceea de a intalni un vechi prieten, cu exceptia, poate, aceleia de a-ti face unul nou.
(O frumoasa duminica englezeasca)
© CCC
Placerea oamenilor mari e sa faca oamenii fericiti.
Bis repetita placent.
Ce este cerut de două ori place.
(Horatius)
Proba unei placeri este amintirea ei.
Nimeni dintre aceia pe care bogatia si onorurile îi asaza pe o treapta mai inalta, nu e mare. Atunci de ce pare mare? Pentru ca il masori impreuna cu piedestalul sau. Aceasta-i eroarea de care suferim, aceasta ne insala, ca nu apreciem pe nimeni dupa ceea ce este, ci îi adaugam cele ce-l impodobesc.
Cine caută plăcerea nu găsește decât lanțuri.
(Pentru a trăi cu adevărat)
© CCC
Doing what you like is freedom. Liking what you do is happiness.
Sa faci ceea ce iti place inseamna libertate. Sa-ti placa ceea ce faci inseamna fericire.
Frank Tyger
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.