Frédéric Beigbeder

frederic-beigbeder

Frédéric Beigbeder, 21 sept. 1965, scriitor, critic literar, realizator si animator de televiziune francez.

Este creatorul Premiului Flora, al carui juriu il prezideaza si editor al revistei Lui. A obtinut, in 2003, Premiul Interallié pentru Ferestre asupra lumii si in 2009, Premiul Renaudot pentru cartea Un roman francez.

Teme abordate:

Critica, caricatura societatii de consum: cariera sa in publicitate l-a marcat profund pe Frédéric Beigbeder care a dezvoltat un sentiment de respingere profunda fata de falsitatea societatii contemporane. Prin intermediul umorului si a caricaturii a realizat o critica radicala a consumismului cotidian si fara speranta.

Cautarea metafizica a omului postmodern: opera lui Frédéric Beigbeder este traversata de o stare generala de rau existențial, “o ratacire absurda”, omul este devalorizat, nu reuseste sa dea sens unei vieti in care toate reperele traditionale au disparut. Aceasta dimensiune a operei lui  Beigbeder il fac sa apartina unei familii internationale de autori contemporani precum Chuck Palahniuk, Michel Houellebecq si Bret Easton Ellis.

Analiza sentimentelor si a singuratatii contemporane: potrivit unor cercetatori, Frédéric Beigbeder reia “diferite procedee de auto-fictionalizare”, la care recurge pentru a-si expune cautarea unei mai bune intelegeri a ceea ce constituie natura sentimentelor si mai ales a sentimentul de iubire. Beigbeder a dezvoltat o credinta, care a intrat in limbajul curent, conform careia Dragostea dureaza trei ani, titlul unuia dintre romanele sale. Personajele sale sunt in mod constant bantuite de o nevoie disperata de a fi iubite, afisand totodata o anumita deziluzie care face ca iubirile lor sa fie inca de la inceput sortite esecului.  Singuratatea ar fi deci pentru autor singurul orizont comun care ne ramane intr-o epoca deziluzionata.

Opere principale:

– romane autobiografice: aceste romane isi asuma pe deplin relația lor directa cu viata autorului, fiind axate pe relatiile sale de familie; romanele sunt patrunse de un dandism melancolic, inscriindu-se intr-o traditie mostenita, mai degraba, de la Alfred de Musset sau François Nourissier.

Memoriile unui tanar ticnit, 1990 (titlul romanului, Mémoires d’un jeune homme dérangé, face referire la romanele scriitoarelor Bianca Lamblin, Mémoires d’une jeune fille dérangée si Simone de Beauvoir, Mémoires d’une jeune fille rangée); Dragostea dureaza trei ani, 1997; Egoistul romantic, 2005; Un roman francez, 2009.

– romane satirice: critica acerba a societatii de spectacol si de consum, Frédéric Beigbeder a recurs in mod constant la acest gen ce combina in permanenta fidelitatea fata de lumea reala si o ironie distantata, reprezentat in special in lucrarea sa cea mai faimoasa, 99 de franci (2000).

Vacanta in coma, 1994; Nuvele sub ecstasy, 1999; Ajutor, imi pare rau, 2007 (tradus Iarta-ma, ajuta-ma).

– romane non-fictionale: incepand cu Ferestre asupra lumii, Frédéric Beigbeder experimenteaza un gen distinct, care respecta in totalitate codurile romanescului si se inscrie complet in real. De exemplu, autorul isi imagineaza ceea ce au trait participantii la un eveniment real, precum victimele de la World Trade Center in timpul atacurilor de la 11 septembrie 2001. Aceasta abordare se aseamana cu lucrarea Cu sange rece a lui Truman Capote sau cu tratarea cazurilor  Dominique Strauss-Kahn sau Stern de Régis Jauffret.

Ferestre asupra lumii, 2003; Oona & Salinger, 2014 (personajele omonime sunt scriitorul J.D. Salinger si Oona O’Neill).

***

Premiul Flora este un premiu literar francez, fondat in 1994 de un cenaclu literar ce frecventa Cafeneaua Flora (Café de Flore) situata in cartierul Saint-Germain-des-Prés din Paris, fiind un fel de replica la Premiul Deux Magots, si recompenseaza un tanar autor al carui talent este considerat promitator de un juriu format din jurnalisti.

 

Share |

Leave a Reply

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.