Alphonse Allais

Alphonse Allais, 20 oct. 1854 – 28 oct. 1905, jurnalist, scriitor și umorist francez. A trăit 51 de ani.

La 17 ani, după ce a obținut bacalaureatul în științe, Allais a devenit stagiar la farmacia paternă, unde experimentele sale, medicamentele false și sfaturile excentrice nu prea au fost pe gustul tatălui său. Prin urmare, acesta din urmă l-a trimis să studieze la Paris, dar anturajul său extra-studențesc nu susținea proiectele tatălui său.

Alphonse Allais a luat apoi parte la toate inițiativele amuzante și la toate grupurile fanteziste: Hidropații (1878-1880), Pisica neagră (1881-1897)…

De asemenea, a început să colaboreze la jurnalul Pisica neagră și, mai târziu, a devenit redactorul-şef al acestuia.

Lucrările sale scurte, scrise în ritm de una pe zi, sunt incluse în colecțiile „Să te strici de râs” (1891), „Să nu ne batem” (1900) și „Căpitanul Cap” (1902) care va deveni personajul său cel mai faimos.

Alphonse Allais este cunoscut și recunoscut astăzi pentru umorul său care se bazează pe logica absurdului.

Celebru în perioada La Belle Époque, cunoscut pentru stilul său sarcastic şi umorul absurd, Allais este autorul necunoscut al primelor picturi abstracte: tablourile sale monocrome “Recoltarea tomatei pe țărmul Mării Roșii de catre cardinali apoplectici” etc., prezentate la Salonul Artelor Incoerente, preced cu o generație tabloul lui Kasimir Malevich, “Pătrat alb pe fond alb”, considerat, în general, primul exemplu în materie.

De asemenea, el este, înaintea lui John Cage sau Erwin Schulhoff, autorul primei compoziţii muzicale minimaliste: “Marș funebru compus pentru Funeraliile unui mare om surd”, care este o pagină de compoziție muzicală goală, pentru că “marile dureri sunt mute”.

Opere principale:

Trăiască viața!, 1892; Doi și cu doi fac cinci, 1895; Nu suntem vite, 1896; Iubiri, delicii și orgi, 1897; Viață amuzantă; Căpitanul Cap.